Cimitirul Bellu 

În sec.XIX baronul Barbu Bellu  a donat o grădină mare Sfatului Orășenesc al Bucureștilor, în apropiere de un cimitir de pe ulița Șerban-Vodă.  Edilii orașului au decis astfel crearea Cimitirului Bellu. Cimitirul începe să funcționeze în anul 1858. Cu patru ani mai târziu capela veche este dărâmată și se construiește alta  în stilul catedralei din Karlsbad. În anul 1859 Cimitirul Bellu avea 17 hectare, iar acum  măsoară 28 de hectare. Cimitirul Bellu păstrează multe povești cutremurătoare unele din ele înscrise  în monumentele de marmoră ridicate de artiștii plastici ai vremii.

Mai multe personalități își dorm somnul de veci aici: George Bacovia, Ion Luca Caragiale, Toma Caragiu,  Henri Coandă, George Coşbuc, Ovid Densuşianu, Mihai Eminescu, Dimitrie Gusti, Iulia Hașdeu, Nae Ionescu, Nicolae Iorga, Matei Millo, Ion Minulescu, Camil Petrescu,  Marin Preda, Constantin Rădulescu-Motru, Liviu Rebreanu, C.A. Rosetti, Mihail Sadoveanu, Dan Spătaru, Nichita Stănescu, Maria Tănase,  Tudor Vianu, Alexandru Vlahuţă, Trăian Vuia, Alexandru Xenopol ș.a.

Din basarabenii de marcă putem să-i amintim pe Elena Alistar, Ion Buzdugan, Gheorghe Bezviconi etc

CIMITIRUL BELLU din Bucureşti – Panteonul Naţional al României

Există un loc în Bucureşti, Cimitirul Bellu, în care totul pare că a încremenit, ca şi cum timpul ar fi îngheţat. Anotimpurile se succed, anii trec, însă aici există lucruri ce nu par să se schimbe. 

Considerat Panteon Naţional al României, aici se odihnesc pe veci foarte mulţi dintre omenii de faimă ai României: domnitori şi boieri, scriitori şi artişti, etc.

Cimitirul Bellu este un loc exclusivist. Este cel mai cunoscut cimitir din România, la nivel naţional, ocupă locul doi ca notorietate, după Cimitirul Vesel de la Săpânţa. În lume, se alătură în lista celor mai celebre: „Pere-Lachaise“ din Paris, „Cimitirul Vechi al Evreilor“ din Praga, „Highgate“ din Londra sau „Zentralfriedhof“ din Viena, „Bellu“ oferă Europei un adevărat muzeu de sculpturi şi lucrări de arhitectură de marcă.

Deşi nu mulţi români au avut ocazia să viziteze cimitirul Bellu, el este unul dintre obiectivele istorice care se regăsesc pe harta Capitalei României. Bellu ocupă un loc fruntaş şi în ceea ce priveşte densitatea de opere de artă pe metru pătrat din Bucureşti.

Cimitirul Bellu a fost inclus ca punct de reper pe harta obiectivelor cultural-turistice europene, în cadrul Adunării Generale a Asociaţiei Cimitirelor Semnificative din Europa (ASCE), desfăşurată în 16-18 septembrie 2010 la Cagliari, Italia.

Istoria cimitirului este una foarte interesantă. În secolul al XIX-lea locuitorii Bucureştiului îşi îngropau morţii în curţile bisericilor. Săracii însă erau îngropaţi în cele câteva cimitire de lângă Bucureşti. După o perioadă, edilii oraşului au hotărât că trebuie desfiinţate cimitirele săracilor, pentru a se construi unele noi în oraş.

Unul dintre acestea era situat pe strada Şerban-Vodă, unde se afla o grădină mare aparţinând baronului Barbu Bellu (1825-1900), ministrul Cultelor şi Justiţiei.  El este fiul marelui logofăt Alexandru Bellu (1799-1853), căsătorit cu Irina, fiica marelui ban Barbu Văcărescu, strănepoata lui Ienache Văcărescu, cel care a fost omorât de turci la Constantinopol, împreună cu domnitorul Constantin Brâncoveanu şi fiii săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, care au fost canonizaţi ca sfinţi de Biserica Ortodoxă Română. Originea familiei Bellu (aromâni) se ridică din secolul al XVIII-lea, din localitatea Bella din Macedonia. 

Baronul Barbu Bellu a donat terenul Sfatului Oraşenesc şi astfel a luat naştere Cimitirul Bellu. Cimitirul începe să funcţioneze legal în septembrie 1858. C. A. Rosetti (1816-1885), primarul capitalei, iniţiatorul organizării Cimitirului Bellu, este primul concesionar pe care il putem găsi în Arhiva Cimitirelor. În noiembrie 1859 cumpăra un loc de veci aici, pentru fiica sa, Elena. Din anul 1862 Cimitirul Bellu trece sub aripa Municipalităţii bucureştene. Cimitirul Bellu avea 17 hectare în 1859, iar în prezent măsoară 28 de hectare.

Cimitriul Bellu este loc de veci pentru marii scriitori ai României. Aleea Scriitorilor reprezintă o atracţie pentru admiratorii operelor lui Eminescu, Caragiale sau Nichita Stănescu.

Eminescu a fost înmormântat  la cimitirul Bellu, sâmbătă, 17 iunie 1889. În fruntea cortegiului funerar s-au aflat primul ministru, Lascăr Catargiu, Titu Maiorescu, Mihail Kogălniceanu, etc. Alaiul funerar a fost format dintr-un număr mare de studenţi, gazetari şi prieteni ai poetului. Pe sicriul poetului a fost aşezată ediţia princeps a "Poeziilor" scrise de Mihai Eminescu, precum şi două colecţii din "Convorbiri literare" şi "Fântâna Blanduziei". Corul metropolitan, a impresionat profund prin interpretarea cântecului de jale cu textul poeziei "Mai am un singur dor". În timp ce cortegiul mortuar se afla în drum spre Cimitirul Bellu, o doamnă din Moldova a aşezat pe pieptul poetului o cunună de "nu-mă-uita". "Doamna din Moldova", aşa cum o numeste redactorul unui saptămânal bucureştean al vremii, nu putea fi altcineva decât Veronica Micle care, în acea vreme, locuia în Bucureşti.

La cimitirul Bellu îşi au somnul de veci o seamă de personalităţi ai României: Mihai Eminescu, George Coşbuc, George Bacovia, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Nicolae Labiş, Spiru Haret, Iulia Hasdeu, Nae Ionescu, Theodor Pallady, Camil Petrescu,Cezar Petrescu, Marin Preda, Constantin Rădulescu-Motru, C.A. Rosetti, Dan Spătaru, Nichita Stănescu, Maria Tănase, Aurel Vlaicu, Alexandru Vlahuţă, Traian Vuia, Alexandru Xenopol, Nichita Stănescu, Andrian Păunescu, etc