Mănăstirea Ţâpova

Situată pe malul Nistrului în apropierea aşezărilor getice e greu să-ţi închipui că ar fi un complex monastic tânăr. Nimeni nu ar putea spune când primii călugări au început  să se roage aici lui Dumnezeu. Unii cercetători vorbesc despre secolul XII alţii despre XV. Dar în una din scrisorile sale Constantin Porfirogenetul, Împăratul Bizanţului, spune că există de-a lungul Nistrului mai multe peşteri rupestre unde călugării se roagă celui de Sus. Deci prin secolul X ele funcţionau deja.

De nenumărate ori părăsită este redeschisă în 1776 de monahul Bartolomeu Ciungu care vine de la Saharna şi organizează aici un schit. Schitul funcţionează  pănă în 1842 când este desfiinţat. Viaţa in schit era foarte aspră şi puţini erau cei care rezistau aici. În 1919 devine mănăstire.

În timpul regimul sovietic e închisă şi avutul ei risipit.

Mănăstirea include  trei niveluri: primul nivel e alcătuit dincâteva chilii-greu accesibile,  al doilea  e Biserica SfântuluiNicolae, săpatăin stâncăin veacurile XIV-XV parţial restaurată şi  ultimul  a Adormirii Maicii Domnului— dateaza din secolele XVI-XVIII cuprinzând18 incaperi, care sunt unite prin treceri interioare.

E redeschisă în 1994.