Mănăstirea Saharna e înfiinţată în 1776 de schimonahul Vartolomeu Ciungu pe un loc de sihăstrie străvechi. El redeschide acest  schit cu osteneala şi banii proprii aducând în stare bună biserica rupestră şi rîdicând alte 2 biserici din lemn, ajutat fiind de proprietarul moşiei Enache Hrisoverghi care a dăruit pentru schit moşia sa Saharna.

La începutul secolului al XIX-lea moşia mănăstirii era constituită din 160 desetine de pământ, o arie în camp cu hambare, vii, livezi şi trei mori de-a lungul râului Saharna. În această perioadă aici  s-a deschis o şcoală de agronomie care a funcţionat timp de 5 decenii, precum şi un atelier de ceramică şi piese artizanale pentru arhitectura populară.

Prin anul 1950 mănăstirea ajunsese la înflorire maximă, dar doar peste 14 ani, în timpul regimului sovietic  este închisă  şi transformată în spital de psihiiatrie.

A fost redeschisă în 1991. Mănăstirea e cunoscută datorită izvorului tămăduitor, icoanelor făcătoare de minuni: “Răstignirea Mântuitorului” , “Tânguirea” şi a moaştelor întregi a cuviosului Macarie de  la Saharna.