Orheiul Vechi

Originalitatea peizajului Orheiului Vechi se datorează defileului fluviului Răut săpat sub forma unui canion în straturile calcaroase ale fostei mări Sarmatice. Oraşul medieval de la Orheiul Vechi s-a constituit în jurul anului 1330, în timpul dominaţiei Hoardei de Aur. După abandonarea de către mongoli în anul 1369 , Orheiul devine cea mai importantăfortificaţie la hotarul de est al Ţării Moldovei.

Prosperarea şi înflorirea Orheiului Vechi corespunde chronologic cu anii de domnie a marilor voievozi Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. Punctul culminant al dezvoltării este secolul XVI, dar nu după mult timp are loc transferarea locatarilor la Orheiul Nou şi aşezarea devine un sat obişnuit  ce  dispare în zorii secolului XVIII-ce.

În complexul muzeal  “Orheiul Vechi” exponatele sunt structurate în funcţie de epocile istorice şi reflectă toate etapele importante ale civilizaţiei umane în această zonă. Schitul  Peştera cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” e săpat în malul priporos al Răutului la circa 50m altitudine. Nu departe e situată o cruce din sec XVIII-ce.

Conform legendei e tămăduitoare pentru suflet, iar atingerea ei şi înconjorul ei conduc la împlinirea dorinţelor. În  anul 1904 în perimetrul citadelei geto-dacice a fost ridicată Biserica “Naşterea Maicii Domnului”. Aici mai pot fi vizitate următoarele obiective turistice: rămăşiţele citadelei a pârcălabilor de Orhei, a băii tătărăşti, o gospodărie ţărănească din secolull XIX-ce etc.