Aşezată pe malul râului Berivoi, ce izvorăşte de sub vârfurile vestiţilor munţi ai Făgăraşului, într-o minunată poiană înconjurată de codrii foioaselor şi răşinoaselor, Mănăstirea Sf. Apostol Andrei, întregeşte lanţul aşezămintelor monahale distruse din Ţara Făgăraşului la 1761 de generalul Bucow si împarateasa Maria Tereza în încercarea impunerii religiei catolice în Ardeal.
Mănăstirea este reînfiinţată la iniţiativa vrednicului de pomenire părinte Aurel Răduleţ, fost vicar administrativ şi fiu al satului Berivoi.
A fost ales acelaşi amplasament al vechii mănăstiri ce datează din 1761. an în care impreună cu încă 39 de mănăstiri din Ţara Făgăraşului şi alte 200 de lăcaşuri de cult din tot Ardealul, este distrusă de armatele generalului A. Bucow din ordinul împărătesei austro-ungare, Maria Tereza.
Distrugerea ei a implicat şi uciderea unor călugări din obştea existentă atunci, condusă de vrednicul stareţ Gervasie arhimandritul, un părinte cu viaţă aleasă, venit de la Muntele Athos. Scrie istoricul Ştefan Mateş în cartea sa “Mănăstiri distruse în Transilvania”, că o parte dintre ei au fost arşi împreună cu alţi călugări de la Mănăstirea bucium, din apropiere, iar o parte au fugit dincolo de munţi, în Ţara Românească.
Timp de aproape 250 de ani, locul a rămas doar în amintirea localnicilor numit La mănăstiri, până în 1993 când din purtarea de grijă a lui Dumnezeu se pune piatra de temelie a bisericii cu hramul Sfântul Apostol Andrei, sfinţindu-se şi locul de către Î.P.S. Serafim Joantă, la acea vreme fiind episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.
Primul stareţ, ieromonahul Andrei Spanache ridica Paraclisul cu hramul Înălţare Domnului şi câteva modeste chilii pentru vieţuitori, Paraclisul este târnosit în 1995 de către regretatul mitropolit Antonie Plămădeală.
Din 1997 conducerea mănăstirii a fost preluată de către tânărul stareţ Protosinghelul Iosif Toma, venit aici de la Mănăstirea Afteia, din judeţul Alba. Acesta, împreună cu puţinii vieţuitori şi ajutat de sătenii din Berivoi şi satele învecinate, încep în 1998 lucrările de construcţie la biserica cu hramul Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat, apostolul românilor. Lucrarile de şantier au fost conduse de vrednicul de pomenire Gheorghe Haşu din localitatea Lisa, un iubitor de Dumnezeu şi mare meşter în construcţii de biserici.
Pictura interioară şi exterioară executată în tehnică fresco aparţine pictorului Oprea Florin Pioară, iar pictura catapetesmei şi a mobilierului din biserică aparţine rasoforei Procopia Huza, de la Mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea. Cheltuielile picturii au fost suportate de dl. inginer Cristinel Ioan-Balotă.
Biserica a fost sfinţită de P.S. Visarion Bălţat, atunci episcop vicar al Arhiep. Sibiului, în 9 iunie 2005, de Înălţarea Domnului.
Întreg planul arhitectural al clădirii şi poziţionarea fiecărui obiectiv din planul de situaţie, aparţine d-lui dipl. arhitect Mărgărit Chelbea.
Aflându-se în plină recunstrucţie, Mănăstirea Berivoi pune accent pe slujbele zilnice când se slujeşte Sfânta Liturghie, cununa şi podoaba celor şapte laude. Împreunate, rugăciunea şi munca desăvârşite prin ascultare, fac ca şi viaţa călugăreasca să continue, iar mănăastirea să-şi atragă an de an mai mulţi pelerini.
textul: Manastirea Berivoi Sf. Ap. Andrei
fotografii: Obiectiv Ortodox
|