---

Mănăstirea Poiana Mărului (călugări)

Egumen/Staret:     Protosinghel Macarie Beşliu

 

Hramuri:               „Duminica Tuturor Sfinţilor“ - biserica mare; 

                            „Adormirea Maicii Domnului“ - biserica din cimitir;

                           „Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul“ - paraclisul

 

Apartenenţa Administrativ-Bisericească

                          Episcopia Buzăului, Mitropolia Munteniei şi Dobrogei

 

Adresa:              com.  Bisoca, jud.Buzău

 

Acces/Localizare

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Este situată la 40 km N-V de Rm. Sărat. Poate fi folosită şoseaua Rm. Sărat-Dumitreşti-Chioljdani-Jiţia de Jos-Vintileasca sau din Buzău- Mărăcineni-Vintilă Vodă-Bisoca. Din Bisoca până la mănăstire mai sunt 6 km.

Dacă folosim traseul Rm. Sărat-Jiţia-Vintileasca cu mijloace de transport publice coborâm în Jiţia, după ce s-a trecut podul peste râul Rm. Sărat (sunt şi ocazii, camioane care transportă lemne la Buzău, Rm. Sărat, sau Gugeşti-Vrancea). De la Podul Jiţia coborâm la râu, trecem o punte suspendată după care continuăm pe lângă apă în dreapta (amonte), apoi o luăm în stânga pe un drum pietruit care ne duce până în mănăstire, unde ajungem după 50 minute de la coborârea din autobuz la podul Jiţia. Mănăstirea este amplasată într-o poiană în mijlocul pădurii. După reînfiinţarea în 1990 a ţinut de comuna Jiţia, ca mai târziu să fie trecută la comuna Bisoca.

 

Istoric

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Într-o jalbă a stareţului Matei se arată că mănăstirea a fost înfiinţată în 1730 (s-a sfinţit de stareţul Vasile Sloveanu în anul 1733), cu cheltuiala domnului Constantin Mavrocordat. Vechea vatră a schitului identificată în 1934 a fost ceva mai sus de aici. În anul 1771 un incendiu arde totul până la temelie, inclusiv chiliile, arhiva şi cărţile pe care le avea schitul. Cu ajutorul credincioşilor a fost refăcută în anii 1780-1784. A doua biserică din lemn, cea de azi, a fost construită în anii 1810-1812 prin stăruinţa stareţului Teodosie al II-lea şi cu ajutorul credincioşilor, fiind înzestrată cu cele trebuincioase. Incendiul din februarie 1879 arde clădirea în care se afla stăreţia, trapeza şi rândul chiliilor de lângă arhondăric

Schitul şi-a mai prelungit viaţa până în 1893, când a fost desfiinţat. S-a reînfiinţat în 1938 ca mănăstire de maici. În 1956 cele două biserici au fost renovate de Comisia Monumentelor Istorice. La începutul anului 1990 era încă mănăstire de maici, ca apoi să redevină mănăstire pentru călugări.

 

Date tehnice/Biserica

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Biserica este construită în formă de cruce, din bârne de stejar îmbinate cu scândură. Este compartimentată în Altar, naos şi pronaos destul de spaţioase. Are un pridvor deschis susţinut de 6 stâlpi de lemn uniţi sus prin arcade semicirculare, iar jos are un grilaj de lemn înalt de 1,20 m. Lumina pătrunde în Altar printr-o fereastră pe peretele din răsărit şi una pe cel din dreapta, naosul luminat de câte o fereastră pe ambele părţi (dreapta şi stânga), iar pronaosul numai de o fereastră aşezată pe partea dreaptă (sud). Ferestrele sunt duble şi între ele sunt grilaje metalice. Din pridvor se intră în pronaos pe o uşă dublă, cea din interior fiind foarte masivă. Catapeteasma este din lemn cu o frumoasă sculptură. În exterior faţadele au la înălţimea de 2/3 un brâu de lemn. Deasupra brâului de jur-împrejur se află pictura pe lemn ocrotită de streaşina largă a acoperişului. Ca înălţime, biserica are o înfăţişare maiestuoasă, aceasta fiind dată şi de cele 5 turle aşezate una pe Altar (înfundată), o turlă mare, deschisă pe naos, două pe sâni (mai mici) şi una mare deschisă pe pronaos. Turlele au o formă hexagonală. Cele de pe naos şi pronaos au câte o fereastră pe dreapta şi stânga. Acoperişul turlelor este de tablă în solzi, biserica fiind acoperită cu şindrilă.

Biserica din cimitir este tot din lemn în formă de navă. Are o singură turlă joasă pe pronaos. Acoperişul este din şindrilă. Intrarea în incintă se face prin gangul clopotniţei care se află la 40 m în dreapta bisericii mari. Este construită din lemn în 8 sept. 1935, în zilele P. S. Episcop Ghenadie Niculescu şi cu strădania P C monahia Xenia Filipescu. Clopotniţa fiind şubrezită, clopotele au fost instalate în biserica mare.

 

Pictura

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Pictura bisericii mari este executată în ulei, direct pe lemn, în stil neobizantin, influenţat de cel rusesc, aşezată în 3 etaje, mult încărcată şi afumată, dând bisericii un aspect întunecos. În totalitatea picturii se disting sfinţii naţionali ruşi, ca Vasile de la Kerson în pronaos, sau icoana Sf. Dumitru mitropolitul Rostovului făcătorul de minuni, în absida din dreapta naosului. La tâmplă pictura este luminoasă. După 1991 s-a clădit un paraclis din lemn, o casă arhierească în formă de vilă şi s-a renovat pavilionul mare în care se află trapeza şi camera pentru oaspeţi. În incintă mai sunt 3 clădiri, una din lemn, două din zid, pentru chilii. De asemenea există şi alte clădiri anexe gospodăreşti.

Paraclisul a fost pictat de arhidiaconul Gabriel Sibiescu.

 

Alte informaţii

¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯

Obiecte de valoare artistică şi istorică: icoanele praznicare: Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru, Proorocul Elize cu inscripţia „Ioasaf Zugravu 1826“; Scara lui Iacob 1817 în stil rusesc; icoana „Încoronarea Maicii Domnului“ cu inscripţia slavonă indicând anul 1791, iar în dreapta tot „Încoronarea Maicii Domnului“ cu anul 1859 de Atanase Anghel - Ploieşti; cărţi chirilice.

---