Mănăstirea Dragomirna

Unică prin proporţiile sale neobişnuite, Dragomirna e o reflecţie a timpului în care a fost zidită şi o chinsistenţă a viziunii creatorului ei, Sfântului Mitropolit Anastasie Crimca al Moldovei. 

În 1609 e ridicată biserica mănăstirii cu ajutorul lui Luca Stroici. Înaltă,  cu un brâu muntenesc ce o înconjoară, cu o turlă sculptată în întregime cu motive florale şi geometrice, mănăstirea are pictura interioară doar în altar şi naos. 

În anul 1627 mănăstirea este înconjurată cu zid de apărare de către Miron Barnovschi, transformând-o într-o fortăreaţă. Mitropolitul Anastasie e cunoscut a fi promotrul  strălucitei şcoli de miniatură a Moldovei pe care o organizează la Dragomirna, reprezentând apogeiul miniaturii medievale moldovenesti.

După câţiva ani mănăstirea a  avut de suferit de pe urma jafurilor cazacilor lui Timuş Hmelniţkii, când o bună parte a odoarelor sale au fost înstrăinate.  O personalitate unică, ctitorul mănăstirii, a interzis ca ea să fie închinată oricărei altei mănăstiri şi tot el a fost cel care considera că străinii nu au ce conduce sau sluji în biserica ridicată de el. Tot el a fost fondatorul celui dintâi spital public în Moldova.

În 1763 stareţ a Dragomrnei ajunge Paisie Velicicovschi. Dar în anul 1775 Bucovina este anexată Austriei şi mănăstirile au fost impuse să-şi vândă moşiile. Ca rezultat al acestor evenimente, Sf.Paisie Veliciovschi cu marea parte a obştii, pleacă la mănăstirea Secu.

Catapeteazma  Dragomirnei se păstrează acum la Sf. Mănăstire Arbore. Un mic muzeu adăposteşte odoarele mănăstirii.  Aici ne putem închina la locul de veci a acestui străluicit mitropolit pe care la avut Moldova medievală Sf Anastasie Crimca şi la moaştele Sfântului Ioacob Persul.

Sfânta Mănăstire Dragomirna (estrase din pliantul mănăstirii)

Printredealuri molcome şi mult împădurite, unde brazii se amestică neobservat cu stejarii, la 12 km de fosta Cetate de Scaun a Moldovei - Suceava -, se află Mănăstirea Dragomirna, construită în primele trei decenii ale secolului al XVII-lea.

Istoria mănăstirii începe cu anul 1602 cu construirea bisericii mici din cimitir, închinată Sfinţilor Enoh, Ilie şi Ioan Teologul, continuată în anii imediat următori prin sfinţirea în 1609 a bisericii mari cu hramul "Pogorârea Sfântului Duh". Pisania, obişnuită oricărei ctitorii, lipseşte la Dragomirna.