Sihăstria Putnei

Mănăstirea a fost prima dată menţionată în anul 1466 pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Ea a avut de suferit, când armatele poloneze ale lui Ioan Sobieski au invadat Moldova şi au pustiit-o.

Aici s-a nevoit Cuviosul Lazăr Sihastrul, ucenicul Mitropolitului Dosoftei. Cuviosul Sila, ieroschimonahul şi mare egumen al schitului, ziditorul în piatră a bisericii noi. El era un vestit duhovnic. Unul din ucenicii săi ajuns episcop de Rădăuţi şi Mitropolit al Bucovinei, ieromonahul Dosoftei Herescu a fost cel care e reuşit să aducă din Polonia la Suceava, în anul 1783 moaştele Sfântului mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.

Alt egumen renumit a Sihăstriei Putnei a fost ieroschimonahul Natan care a scris „Pomelnicul ctitorilor Sfintei Sihăstrii a Putnei.” (1768). Sfintele sale moaşte, descoperite recent, sunt împodobite de bună mireasmă duhovnicească, iar capul său , în chip minunat poartă o cruce ca semn al sfinţeniei şi binecuvântării. Ultimul egumen al Sihăstriei Putnei, înainte ca schitul să rămână pustiu  pe 200 de ani, a fost ieroschimonahul Paisie. Ajungând Bucovina de Nord sub ocupaţie catolică şi desfiinţând majoritatea mănăstirilor din această parte, catoliciii încercau să convertească ortodoxii la catolicism. Cuviosul Paisie a depus eforturi de apărare a ortodoxiei în Bucovina de Nord. Sfintele sale moaşte, galbene şi binemirositoare, cu o putere harică deosebită, se păstrează în altarul bisericii.