"Cat a trait Stefan cel Mare si Sfant, numai de dusmani a avut parte: cand intrau turcii in tara pe la mare, cand veneau lesii prin padurile dinspre miazanoapte ale Moldovei, cand navaleau tatarii de la rasarit ori ungurii dinspre asfintit. Asa intrase odata unguru-n tara fara veste si-l apucase pe Stefan, fara sa fie gata cum se cuvine de batalie. Stefan Voda, daca a vazut ca nu-i chip de scapare, s-a retras in targul de la Baia si acolo, daca a simtit nevoia, s-a suit intr-un arin, ca sa se ascunda de vrajmas. Ungurii au trecut si pe dedesubt si mai alaturi de arin, dar cui i-a trecut prin gand ca Voda sta ascuns intr-un arin. Dupa ce-au ajuns ungurii la Baia, l-au cautat in fel si chip, in toate partile pe Stefan Voda si daca au vazut ca nu au noroc sa puie mana pe dansul, de ciuda, au pradat casele oamenilor si s-au dat pe baute si la petrecanii ca acelea. Stefan cel Mare, cand s-a vazut scapat de primejdii, s-a coborat jos din arin, a multumit lui Dumnezeu, de acolo si-a strans oastea imprastiata, a tabarat peste unguri si-n vreme de noapte si cum erau ei morti de beti si nu mai stiau pe ce lume sunt, le-a tras o bataie de gandeau ungurii ca-i mania lui Dumnezeu si nu nimereau pe unde sa fuga mai degraba. Dupa ce a alungat Stefan Voda pe dusmani din tara, in locul arinului in care a scapat cu viata, a zidit o biserica, care se cheama si astazi Biserica Alba, multumind lui Dumnezeu ca nu si-a primejduit viata in batalie si a scapat tara de dusmani” 
(Th. Kirileanu, Stefan cel Mare si Sfant).

Veche asezare, Baia, fosta capitala a Moldovei în primele timpuri, situata la 8 Km de Faiticeni, este locul unde Stefan cel Mare si sfânt a înfrânt, într-o noapte ( 14 – 15 decembrie ) din iarna anului 1467, mândria si oastea lui Matei Corvin.

Biserica Alba din Baia, cu hramul Sfântul Mucenic Gheorghe, se presupune ca a fost cladita putin dupa 1467. Nici o pisanie, nici un document nu ne-a ramas în aceasta privinta, dovada fiind numai traditia si ceea ce spune constructia însasi. Peretii bisericii sunt în întregime din piatra neregulata, având gro-simea de 1,8 pâna la 2 m. Usile, atât de la intra-rea în biserica, cât si cea interioara care desparte naosul de pronaos, precum si ferestrele si brâul de la soclu sunt de piatra cioplita.

Forma bisericii e caracteristica: este compusa din pronaosul dreptunghiular, acoperit cu doua bolti sferice separate printr-un arc transversal. Naosul are doua abside mici si e terminat prin altarul semicircular. Absidele sunt luate în grosimea zidului si ocupate afara prin contraforturi cu doua picioare de sprijin, între care e asezata fereastra. Ferestrele sunt mici si ogivale. Usile sunt dreptunghiulare si cu chenare deviate. Usa de la intrare este în axa bisericii. Turla este executata în întregime din caramida, ca si boltile. Este conceputa dupa stilul moldovenesc, adica asezata pe cele patru arcuri principale care formeaza centrul naosu-lui, prin intermediul altor patru arcuri diagonale, rezemate pe bazele celor dintâi. În afara, turla octogonala este asezata pe doua baze: prima, stelata, cu douasprezece colturi, iar a doua, patrata. Ambele baze sunt decorate prin firide în semicerc. Partea inferioara a turlei este întarita cu patru mici contraforturi asezate pe diagonala. Decoratia este formata din mai multe rânduri de firide.

Thoader Saulescu în 30 august 1951 scria din ``Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice ,, de C Bals : ,, Date precise asupra originii bisericii nu sunt; nici o inscriptie, nici un indiciu nu ne-a fost lasat sa descoperim cu ocazia lucrarilor de restaurare, cu toate ca s-a sapat la altar si sub fereastra altarului în speranta ca vom gasi ceva.,,

Din cauza vitregiilor timpului si pentru ca se afla în mijlocul câmpului, biserica a ajuns în ruina. Dar, în jurul anilor 1907-1914, ea a fost restaurata total, prin contributia Comisiu-nii Monumentelor Istorice si prin donatia ctitorului principal, Luxita Palade. Sfintirea bisericii astfel restaurata s-a facut de IPS Pimen Mitropolitul Moldovei si Sucevei în ziua de Duminica 26 aprilie 1915. Citam din memoriul original trimis de avocatul Dimitrie Iorgandopol despre evenimentele care s-au petrecut din perioada în care biserica era ruina si pâna la restaurarea totala.