Mănăstirea Căldărușani

Situată în codrii Vlăsiei, cum menționează și primul istoriograf al mănăstirii Casian Cernicanul, mărginită în trei părți de apa lacului , pe locul unei vechi vatre de sihaștri , în apropierea unui vechi schit de lemn,  în anii 1637-1638  ilustrul domnitor Matei Basarab zidește una din cele mai remarcabile mănăstiri – mănăstirea Căldărușani. Fiind o ctitorie domnească,  se ridică  trei laturi de chilii, zidul de apărare, clopotnița, pivnița și Vechea sală a tronului care astăzi adăpostește sala tezaurului. Biserica a fost zidită într-o sută de zile din cărămidă și piatră de râu în anul 1638 și poartă amprenta mănăstirii Dealu. A fost pictată tot atunci, dar de-a lungul timpului a fost repictată de mai multe ori.

Un interes deosebit îl reprezintă biserica bolniță a mănăstirii. Zidirea ei începe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar înainte de a fi terminată este distrusă de un cutremur de pământ. Pe parcursul timpului mănăstirea se deteriorează și, ca să fie redresată situația, este încredințată de către domnitorul țării Alexandru Ipsilanti cuviosului arhimandrit Filaret. Datorită lucrărilor întreprinse în mănăstire între anii 1775-1778, cuviosul Filaret poate fi considerat pe drept cuvânt cel de al doilea ctitor al mănăstirii. Ajuns mitropolit al țării, Filaret al II-lea, îl numește stareț la Căldărușani pe Sf. Gheorghe de la Cernica pe timpul căruia mănăstirea ajunge  la perioada de înflorire. Biserica bolniței  va fi începută pe timpul stăreției Sf. Cuvios Gheorghe de la Cernica  și finisată sub stăreția arhimandritului Dositei (1807-1837). În formă de cruce a fost pictată în interior și exterior de călugării mănăstirii. Printre ctitori s-au numărat logofătul Toma Crețulescu și banul Constantin Crețulescu. Sub podeaua bisericii se află  gropnița mănăstirii. În fața pridvorului  se află o cruce mare de piatră ce datează din anul 1835 pe locul unde pe timpul lui Matei Basarab se afla un stejar în care se afla o icoană. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea mănăstirea trece printr-un amplu proces de restaurare datorită cutremurilor și incendiului de la 1850. Starețul Meletie ridică o trapeză mare cu paraclis împreună cu încăperile bucătăriei. Perioada de înflorire se încheie cu secularizarea averilor bisericești.

Mănăstirea adăpostește un muzeu deosebit de valoros cu tablouri și icoane pictate de Evghenie Lazar, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Tătărăscu și Sava Hentia și  bibliotecă de o valaroare istorică și spirituală de necontestat. La mănăstirea Căldărușani își doarme somnul de veci părintele basarabean Sofian Boghiu. Iar în pridvorul bisericii  ne închinăm moaștelui celui care a fost cel mai strălucit mitropolit al Țăriii Românești în secolul al XIX-lea Sf. Grigorie Dascălul.  Pe craniul său stau scrise până astăzi aceste cuvinte:   „Acest cap este al preasfinţitului nostru mitropolit Grigorie al III-lea. La anul 1829 din porunca Rusiei s-au dus în Basarabia, iar după slobozenie s-au întors în Bucureşti, la scaunul său şi au răposat în Domnul cu pace la leatu 1834". Aceasta era mănăstirea de metanie  a sfântului mitropolit.