Mănăstirea Snagov  

Sfânta Mănăstire Snagov este un vechi centru de spiritualitate ortodoxă, situată pe o insula în partea de nord a lacului Snagov.  Ridicată  pe temeliile unei vechi așezări dacice, prima așezare monahală se pare  că a existat în secolul al XI-lea,  dar fiind din lemn a ars. Prima atestare documentară a mănăstirii  e din a doua jumătate a secolului al XIV-lea din timpul domniilor lui Dan I și Mircea cel Bătrân. 

În anul 1453, Vladislav al II-lea zidește un paraclis cu hramul Buna Vestire , scufundat în anul 1600.  Despre acest paraclis circulă și legenda pe care o povestesc bătrânii din satele Snagovului. Ei spun că au auzit din moși strămoși că pe locul mănăstirii din insula se afla alta mai veche și mult mai frumoasă. In timpul unei furtuni, lacasul s-ar fi scufundat in balta cu turla cu tot. De aceea se spune că atunci când bate tare vântul si clatina apele se aude sunet de clopote iesind din adâncuri. 

Biserica actuală  a fost zidită de Neagoe Basarab la 1521. Pictura a fost realizată de Dobromir cel Tânăr. In interiorul bisericii pot fi admirate frscele din secolul al XV-lea, precum și portretele unor personalități de seama ale vremii: Sfântul Neagoe Basarab cu fiul sau, Teodosie, Mircea Ciobanul, cu familia. Deși, de-a lungul vremii, frescele din Mănăstirea Snagov au suferit numeroase transformări și restaurări, acestea reprezintă incă cel mai mare ansamblu mural care se pastreaza intr-o biserica din România. Mănăstirea a ajuns la înflorire pe timpul starețului Antim Ivirianul  când aici se tipăresc cărți bisericești în limbile română, greacă și arabă.  Astfel, întăia carte cu litere latine a epocii limbii române moderne a fost "Orânduiala slujbei lui Constantin și Elena".  Datorită așezării sale unicale, în vreme de restriște, nu o dată a adăpostit  valori culturale și materiale. Astfel o perioadă îndelungată de timp,  aici a fost mutat unul din centrele de batere al monedei din Valahia. După înăbușirea revoluției de la 1848 din Țara Românească conducătorii revoluției s-au refugiat la mănăstirea Snagov. 

O perioadă de timp în mănăstire a existat și  închisoare politică. În anul 1853 mai mulți arestați au fost aduși pe malul lacului. Ca să reușească până va însera,  comandamentul, a încărcat podul cu un număr foarte mare de arestați. Pe la mijlocul lacului podul s-a scufundat și n-a putut scăpa nimeni: nici deținuții și nici ostașii. Acest caz a mărit misterul Snagovului. După secularizarea averilor mănăstirești călugării pleacă și mănăstirea este parasită. Mănăstirea a fost restaurată pe timpul patriarhului Iustinian Marina, dar a avut iarăși de suferit de pe urma cutremurilor din 1977 și 1986 și lucrările de restaurare au fost finisate în 1995. E o mănăstire la care se ajunge cu greu fiindcă podul construit din bârne de stejar la ordinul lui Vlad Țepeș, care lega insula de țărmul lacului, a fost incendiat în timpul revoluției din 1821, nemaifiind refăcut.  Iar cel plutitor s-a scufundat.  Doar cu luntrea poate fi vizitată vechea mănăstire a Snagovului care cum spune una din nenumărate legende (drept că neconfirmată încă) este locul unde își doarme somnul de veci domnitorul Munteniei Vlad Țepeș…