Centrul de Pelerinaj EMAUS al Mitropoliei Basarabiei

Castelul Bran (Romania)

Capela din Bran - Inima Reginei Maria a Romaniei

Capela Inima Reginei Maria este o micuta capela de langa Castelul Bran. Acesta este al doilea loc preferat al Reginei Maria, dupa resedinta regala din Balcic, Bulgaria. Capela "Inima Reginei Maria" de la Bran este o copie a Capelei Stella Maris, din Balcic, loc unde a fost pusa caseta din argint si pietre pretioase cu inima Reginei, intr-un sarcofag de marmura. Balcic-ul este o statiune situata pe tarmul Marii Negre, in Bulgaria, la aproximativ 60 de kilometri de Vama Veche.

Maria, nascuta Marie Alexandra Victoria, s-a nascut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, in Marea Britanie, fiind fiica principelui Alfred al Marii Britanii, principe de Saxa-Cobur-Gotha si duce de Edinburg, si a ducesei Maria Alexandrovna a Rusiei. De asemenea, era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii. Regina Maria s-a logodit la 16 ani cu printul Ferdinand de Hohenzollern, mostenitor al tronului Romaniei, iar casatoria a avut loc la 29 decembrie 1892.

La scurt timp dupa venirea in Romania, calitatile sale o transforma intr-o figura publica binecunoscuta si iubita. A fost supranumita de popor "Mama Regina", "Mama ranitilor", "Regina soldat", datorita actiunilor sale din perioada Primului Razboi Mondial, cand a ajutat soldatii aflati in spitalele de pe front. De asemenea si-a legat numele de viata culturala si artistica din Romania acelor ani.

In anul 1933, cand Regina Maria isi intocmeste testamentul, ea cere ca dupa moartea ei inima sa ii fie depusa in micuta capela pe care o construise pe malul marii (Stella Maris), iar corpul sa ii fie ingropat la Manastirea Curtea de Arges, alaturi de ceilalti membri ai Familiei Regale.

Regina Maria a trecut la Domnul in ziua de 18 iulie 1938, la Castelul Peles, in Sinaia, in urma unei grele suferinte, la aproape 63 de ani. Regina Maria a fost inmormantata in curtea Manastirii Curtea de Arges, alaturi de sotul ei, Ferdinand, cat si de Carol I si Elisabeta. Potrivit testamentului lasat in urma, la inmormantare, regina a dorit sa fie imbracata in culoarea "mov cardinal", precum si doliul national, ce avea sa fie ridicat in acea zi.

Dupa ce au fost depuse la Manastirea Cotroceni, regele Carol al II-lea, impreuna cu fiul sau, Mihai, au indeplinit dorinta testamentara a Reginei Maria, ducand caseta care continea inima reginei in Capela Stella Maris, de la resedinta reginei din Balcic unde a fost depusa cu toate onorurile. Tunurile distrugatorului "Regina Maria" au tras 21 de salve, iar gornistii companiei de marina au sunat stingerea.

Poporul roman a fost un popor pe care Regina Maria l-a iubit mai mult chiar decat pe al ei, despre acesta ea scriind in jurnal: "Tarii mele si Poporului meu, cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea mormantului. Abia implinisem 17 ani, cand am venit la tine; eram tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina, si am imbratisat o noua nationalitate, m-am straduit sa devin o buna Romanca. (...) Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. (...) Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa."

In anul1940, cand Romania pierde Cadrilaterul, localitatea Balcic se pierde si ea. Datorita acestui eveniment istoric, inima reginei Maria, aflata pana la acea data in Capela Stella Maria, a fost adusa la Castelul Bran si asezata intr-un spatiu special amenajat, sapat in stanca muntelui de langa castel.

Regina Maria a avut doua locuri de suflet, anume Balcic-ul si Bran-ul. In anul 1920, Consiliul Orasenesc Brasov a donat Castelul Bran reginei Maria a Romaniei, in semn de recunostinta fata de contributia sa la infaptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Regina l-a amenajat si l-a lasat mostenire fiicei ei, principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea.

Deoarece maretul Castel Bran apartinea tot familiei regale, fiica reginei, principesa Ileana, a ridicat pe un teren al castelului, intre anii 1941-1942, o micuta capela, urmand intru totul scara si modelul celei din Balcic. Capela avea un grilaj din fier, ornamentat cu cruci gamee, simbol des folosit de Regina Maria in timpul vietii.

Principesa Ileana i-a ordonat administratorului resedintei sale de la Bran, generalul Zwiedineck sa aduca inima mamei sale, de la Balcic, in Romania, pentru a fi inmormantata la Bran, unde a fost a doua resedinta a mamei sale. In ziua de 8 septembrie 1940, la doar o zi dupa ce, prin semnarea Tratatului de la Craiova, Cadrilaterul era redat Bulgariei, caseta cu inima Reginei Maria era scoasa din capela Stella Maris si predata aghiotantului Eugen Zwidinek, pentru a fi adusa in Romania. Pana la finalizarea lucrarilor la capela, inima Reginei Maria a fost depusa intr-o nisa la poalele Muntelui Magura.

In ziua de 27 iunie 1947, parintele Arsenie Boca, de la Manastirea Brancoveanu - Sambata de Sus, vine in localitatea Bran, chemat fiind de Principesa Ileana. Parintele a fost chemat spre a sfinti cea mai mica bisericuta din tara. Capela numita "Inima Reginei Maria" a fost pictata de catre pictorul Arthur Verona.

Desi lucrarile la capela de langa Bran nu erau inca terminate, slujba de sfintire a fost insa savarsita. Dorinta principesei era de a putea oferi localnicilor posibilitatea de a savarsi sfintele slujbe in acest nou locas. Cu toate acestea, zeci de ani vor trece pana alta slujba va fi savarsita in capela.

Principesa Ileana isi dorea ca Bisericuta Inima Reginei Maria sa fie locas de slujba pentru cei internati in Spitalul din Bran. Multa vreme, principesa a lucrat ca voluntar in spitalul de langa Bran. Construit in anul 1945, spitalul de campanie din Bran a fost numit "Inima reginei Maria". Prin mijlocirea principesei, spitalul primea medicamente din Germania si Elvetia.

In anul 1948, odata cu abdicarea fortata a Regelui Mihai, principesa Ileana a fost alungata din tara. Securistii au pazit cripta din stanca muntelui, spre a nu fi furata inima Reginei Maria si dusa in strainatate.

Dupa anul 1948, comunistii au incercat sa distruga toate urmele lasate in tara de familia regala. Spitalul a ajuns in paragina, iar Capela de piatra de langa Bran a fost parasita si vandalizata. Peste ceva timp, inima reginei va fi mutata in interiorul Castelului Bran.

In data de 5 iulie 1968, directorul Muzeului Bran, Titus N. Hasdeu, insotit de mai multi activisti de partid, au deschis capela si au fortat cu rangile sarcofagul de marmura aflat in interior. In sarcofag au gasit caseta de argint aurit cu inima reginei, caseta pe care au depus-o in casa de bani a Muzeului Castelului Bran.

In luna martie 1971, pe motivul de mai multa siguranta, caseta aurita cu inima Reginei Maria a fost transferata la Muzeul National de Istorie a Romaniei, din Bucuresti, si a fost deschisa. In ea se gasea o alta caseta, mai mica, octogonala, de argint. Si aceasta a fost deschisa. Cele doua casete au fost incluse in Tezaurul Istoric al Romaniei, iar inima, introdusa intr-o cutie de plastic, a fost dusa spre pastrare in depozitul Muzeului National de Istorie al Romaniei.

Inca din anul 1995 s-au inceput lucrari de restaurare a capelei, cu ajutorul Parohiei Bran, la initiativa istoricului Nicolae Pepene si a lui Emil Stoian, presedintele Asociatiei "Fiii si Prietenii Branului", de a aduce inima Reginei Maria inapoi la Bran, dupa terminarea lucrarilor de revovare si sfintire ale capelei. Bisericuta de langa Bran a fost resfintita in anul 2005

Caseta de argint, in care a fost asezata inima Reginei Maria, a fost introdusa intr-o caseta de bijuterii de argint aurit, gravata si ornamentata cu pietre pretioase, cadou de nunta primit de regina Maria, in anul 1893, de la "Doamnele Romane". La randul ei si aceasta caseta a fost invelita intr-un steag. Casetele au fost depuse intr-un sarcofag de marmura alba.

Caseta din argint aurit, impodobita cu ornamente din pietre pretioase, poarta pe ea urmatoarea inscriptie: "Altetei sale, Principesa Maria a Romaniei: Doamnele Romane." Aceasta caseta a fost primita din partea doamnelor romane, cu ocazia vizitei in Romania a Reginei Victoria I a Regatului Unit.

Cele doua casete au fost realizate cu mult timp inainte, de catre bijutierul Maurice Frement. Pe o fata, caseta poarta inscriptia: "Altetei sale Regale, Principesei Maria a Romaniei - Doamnele romane", iar pe capac este reprezentata coroana regala, asezata pe steagul Regatului Romaniei. Pe fetele laterale este gravata monograma "M" (de la Maria) si stemele Romaniei, de dinainte de 1918.

Casetele in care a fost asezata inima Reginei Maria se afla astazi in Muzeul de Istorie din Bucuresti. Caseta este formata din doua parti, una asezata in cealalta. Prima caseta este din argint, avand o greutate de 8,1 kg si monturi de platina, safire, rubine si briliante. Caseta cea mare este invelita intr-un drapel visiniu avand o bordura in rosu, galben si albastru, cat si stemele celor trei provincii romanesti. Caseta cea mica, din interiorul celei mari, este mai mica, avand o greutate de 561 grame. Aceasta din urma este de forma octogonala, fiind si ea invelita intr-o panza, avand imprimata pe ea stema Romaniei si pe cea a Angliei, tara de origine a Mariei.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Inima reginei Maria

Muzeul de Istorie din Bucureşti ţine inima reginei Maria, din respect pentru ea, departe de ochii publicului.

Aşa cum a cerut regina Maria în testamentul redactat în 1933, inima sa a fost îmbălsămată, pusă într-o casetă de argint octogonală şi învelită într-un steag dublu - pe de o parte drapelul României, pe de alta steagul Marii Britanii. Toate acestea au încăput apoi într-o altă casetă, din argint aurit şi cu ornamente din pietre preţioase. Întreg ansamblul a fost transportat cu vechiul bric "Mircea" la reşedinţa reginei din Balcic, unde a fost depusă cu toate onorurile: tunurile distrugătorului "Regina Maria" au tras 21 de salve, iar gorniştii companiei de marină au sunat stingerea. După pierderea Cadrilaterului, Principesa Ileana a ordonat construcţia capelei "Inima Reginei Maria" la Bran. Acolo au fost depusă casetele cu inima într-un sarcofag de marmură. Însă în 1968, capela a fost profanată de comunişti, inima a fost scoasă din sarcofagul de marmură şi dusă apoi, împreună cu casetele, la Muzeul de Istorie.

Regina Maria a României (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia - d. 18 iulie 1938, castelul Pelișor-Sinaia, Regatul României) a fost principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a principelui de coroană devenit ulterior regele Ferdinand I al României. A fost mama regelui Carol al II-lea. Maria, născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.

Părinții săi au fost Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg și Gotha, duce de Edinburgh, iar mama, Maria Alexandrovna Romanova, mare ducesă a Rusiei, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

Maria și-a petrecut copilăria și adolescența la reședința familiei din Eastwell Park, comitatul Kent.

S-a căsătorit la 29 decembrie 1892 cu Ferdinand I, principele moștenitor al tronului României, încercând încă de la început și reușind să se integreze națiunii care o adoptase ca principesă și, începând din 1914, ca regină.

A urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României. S-a opus intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale și a susținut alianța cu Antanta, în vederea susținerii de către aceasta a realizării statului național român.

Pe timpul războiului și-a însoțit soțul în refugiu în Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare, activitate care a făcut să fie numită în popor „mama răniților”.

În perioada Conferința de Pace de la Paris (1919) dar și după încoronarea, alături de regele Ferdinand, ca suverani aiRomâniei Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922) a participat la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român reîntregit, având întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez, cu președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, președintele Franței Georges Clemenceau sau cu reprezentanții de marcă ai mass-media europeană.

După moartea lui Ferdinand și venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea (1930), acesta a reușit îndepărtarea reginei Maria din viața politică, obligând-o practic să trăiască într-un soi de exil intern la reședințele sale de la Balcic și Bran.

În ultimii doi ani de viață, bolnavă fiind, s-a tratat la diferite sanatorii din Europa, revenind în țară în vara lui 1938, murindla reședința sa de la Pelișor.

A cerut prin testament ca trupul să-i fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima să fie păstrată într-o raclă la capela Stella Maris a reședinței din Balcic. După cedarea Cadrilaterului în 1940, inima reginei a fost mutată la Bran.

Regina Maria a fost o iubitoare și o colecționară de artă, susținând o serie personalități artistice și literare cu burse și bani. Este autoarea unor interesante scrieri memorialistice, precum și a unor povești și versuri pentru copii.

Personalitate complexă și puternică, regina Maria a fost supusă unor campanii denigratoare sistematice, cele mai cunoscute fiind cele orchestrate de Puterile Centrale în Primul Război Mondial și autoritățile comuniste, în primii ani după al Doilea Război Mondial, campanii ale căror reminiscențe mai pot fi întâlnite și astăzi.

Constantin Argetoianu, unul din criticii constanți și nemiloși ai reginei, este și cel care reușește să sintetizeze în câteva cuvinte rolul reginei Maria și locul pe care ea îl merită în istorie:

„Oricâte greșeli va fi comis regina Maria, înainte și după război, războiul rămâne pagina ei, pagină cu care se poate făli, pagină care se va așeza în istorie la loc de cinste. O găsim în tranșee printre combatanți în rândurile înaintate, o găsim în spitale și în toate posturile sanitare printre răniți și bolnavi. O găsim de față la toate adunările care încercau să facă puțin bine. Nu a cunoscut frica de gloanțe și de bombe, cum nu a cunoscut teama și scârba de molimă sau nerăbdarea față de eforturile așa de des inutile, provocate de dorința ei de mai bine. Regina Maria și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării și ridicării moralului acelora care o înconjurau și care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta țării și a poporului său. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, regina Maria a întrupat aspirațiile cele mai înalte ale conștiinței românești. Prin modul cum a influențat în 1916 intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai datorită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina s-a așezat ca ctitoriță a României întregite și ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale.^[1]”

—Constantin Argetoianu , Pentru cei de mâine: Amintiri din vremea celor de ieri

Alte destinaţii din Romania