"...Găseam la Frumoasa sufletul curat al Ţării. Îl găseam neintinat, moldovenesc, ca pînă la 1812, armonizat cu cel piezagiu unic aşa de distins, aşa de pătrunzător, plin de durerile şi amintirile trecutului. Cel ce se simte al Moldovei e ca un arbore care suge seva pămîntului şi lumina soarelui. Aveam la Frumoasa senzaţia că făceam parte şi eu ca şi oamenii, ca şi tot ce mă înconjoara din natura, din lumina, din pamîntul morţilor către care mă voi întoarce..."

Mihail Sadoveanu
"Drumuri basarabene" Iulie, 1918

Este locul de metanie al Mitropolitului Moldovei, Iosif Naniescu. A păstorit între anii 1875-1902. În timpul său a fost terminată construirea Catedralei Mitropolitane din Iaşi (1887). Aşa cum o arată şi numele, este aşezată într-un loc deosebit de pitoresc. A fost întemeiată în anul 1804 de către răzeşul Efrem Iurco. Acesta se călugăreşte şi, împreună cu ieromonahii Serafim, Macarie, Ionichie şi cu călugărul Atanasie, ridică o mănăstire pe proprietatea sa din satul Olişcani. Numele lui de călugărie devine Eftimie. În anul 1810 se sfinţeşte prima biserică din lemn, lângă cele câteva chilii construite de călugări. În anul 1851 se sfinţeşte biserica mare din piatră, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Datorită lipsei de fonduri pentru reconstrucţie, biserica a ajuns în ruină. A fost incendiată în două rânduri: prima oară după război, în anul 1948, a doua oară în anul 1985. A doua biserică a mănăstirii, cu hramul Sfânta Treime, folosită ca biserică de iarnă, a fost construită sub egumenia stareţului Gherman, în anul 1862.

În perioada sovietică mănăstirea a fost închisă (în anul 1960), aici funcţionând o casă de copii, iar în biserica de iarnă, un club de distracţii. În cele din urmă, biserica Sfânta Treime ajunge la rândul ei, o ruină.

Mănăstirea este redischisă în anul 1994. Biserica Sfânta Treime este renovată în 1996. Astăzi mănăstirea ste renovată. Slujbele se ţin după tipicul obişnuit şi numai în limba română.

Mănăstirea Frumoasa

“…găseam la Frumoasa sufletul curat al Ţării.”(M.Sadoveanu)

Se spune că numele de Frumoasa ar veni fie de la locurile pitoreşti unde a fost zidită mănăstirea, fie de la Mănăstirea Sfântul Mihail din Iaşi, care se mai numea Frumoasa şi venind câţiva călugări de acolo i-au spus schitului Frumoasa. Mănăstirea Frumoasa e menţionată în documente pentru prima dată  pe data de 10 mai 1807 sub numele de Frumuşica. Efrem Iurcu moştenise o bucată de pământ de vre-o trei stângeni şi, rămânând văduv, se călugăreşte, primind numele de Eftimie. Având susţinerea fraţilor săi vrea să ridice un schit. I se mai alătură şi câţiva călugări. În 1808 biserica de lemn cu hramul Adormirii Maicii Domnului e ridicată. În 1818 autorităţile ruse închină mănăstirea Frumoasa Sfântului Mormânt din Ierusalim. Tot din acel an egumen al mănăstirii devine călugărul Benedict, venit de la Slătina, care a stăreţit  timp de 30 de ani. Pe timpul lui mănăstirea a înflorit.  Pe lângă mănăstire a funcţionat o şcoală care în 1878 a fost închisă în urma politicii de rusificare. Aici a fost  frate de ascultare viitorul Mitropolit al Moldovei Iosif Năniescu. În urma unui incendiu se i-a decizia de a zidi biserica de piatră care a fost ridicată în anul 1850. Peste nouă ani s-a zidit şi biserica de iarnă cu hramul Sfânta Treime. Mănăstirea avea peste 60 de cărţi din secolele XVIII-XIX-ce, majoritatea editate la Neamţ. Trecând la viaţa de obşte şi fiind bine administrată mănăstirea avea pământ (în perioada înterbelică 208ha), 2 mori de apă, una de aburi, oloiniţă, o fabrică de sumani, fierărie, şi cuptoare de ars oale. Era una din cele mai bogate mănăstiri din Basarabia. În timpul primului război mondial mănăstirea a fost transformată în spital militar. În perioada interbelică mănăstirea e vizitată de mai multe personalităţi, îar în vara anului 1933 aici a săvârşit Sfânta Liturghie Mitropolitul Basarabiei Gurie Grosu.

În anul 1947 mănăstirea a fost închisăşi transformată în sediu pentru copii orfani. Clopotniţa a fost demolată, biserica de iarnă a fost transformată în bibliotecă apoi club, iar cea de vară după demolarea turlelor a devenit deposit alimentar, apoi club, sală sportivă. În 1965 şcoala specială pentru copii surdo-muţi i-a locul şcolii pentru copii orfani. Din 1973 până în 1985 aici a fost amplasata o şcoală pentru fete delicvente, iar până la reactivarea mănăstirii aici erau copiii handicapaţi. Mănăstirea s-a redeschis în 1994. După reconstrucţii şi refaceri ea corespunde numelui său şi e cu adevărat Frumoasă.