Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniştea şi pacea - bunurile supreme.

Nicolae Stenhardt

Mănăstirea Rohia.

Arhiepiscopul Iustin Chira spunea ca de regulă omul sfinţeşte locul, dar la Rohia locul sfinţeşte omul şi scoate la iveală tot ce e mai frumos în el. Mănăstirea Sfânta Ana de la Rohia din Ţara Lăpuşului a fost zidită în urma unui vis. Preotul  Nicolae Gherman (1877-1959), paroh in satul  Rohia, o visează pe fiica sa Anuţa , trecută la Domnul , care îl roagă să zidească o casă Maicii Domnului în Dealul Viei din hotarul Rohiei. Dar, crezând că e o ispită, nu ascultă spusele fiicei până ce o credincioasă din sat  îl întrebă de ce nu ascultă glasul Lui Dumnezeu care-i porunceşte prin această copilă să facă  o casă Maicii Domnului. După ce s-a sfătuit cu întâistătătorul locului au ales şi au însemnat cu o cruce locul unde urma să fie ridicată mănăstirea. Doar că în următoarea dimineaţă crucea o găseau mai sus. În una din nopţi  a nins şi când au mers să coboare crucea au observat că pe zăpada proaspăt căzută nu era nici o urmă. Aşa au înţeles că era voia celui de sus ca acolo să  ridice mănăstirea.Lucrările pentru ridicarea bisericii au început în 1923.Unul din stareţii pe care i-a avut mănăstirea a fost un basarabean. Arhiepiscopul Iustin Chira menţionează că protosinghelul Gherontie Guţu a dorit că devină stareţ al mănăstirii când ea avea mari datorii  şi putea fi închisă. Devenind stareţ în 1931 şi fiind bun administrator reuşeşte să achite datoriile mănăstirii, să finiseze casa de lîngă biserică, să repare şi să mărească biserica formând o obşte din 14 vieţuitori. Prin tot  ce a realizat la mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia, atât din punct de vedere material, câtşi spiritual, stareţul Gherontie Gutu este considerat al doilea ctitor al acestui sfânt locaş. Pe parcursul anilor mănăstirea are parte de transformări: se construiesc clădiri noi, se reorganizează viaţa monahală şi acum Rohia e una din perlele Maramureşului. Mănăstirea deţine o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Aici şi-a petrecut ultimii ani din viaţă Nicolae Steinhart ,autorul „Jurnalului Fericirii”, chilia căruia poate fi vizitată. Mănăstirea are şi o bibliotecă foarte bogată, muzeu şi un iconostas unic.