Mănăstirea Bistriţa

Este una  din cele mai vechi şi mai importante ctitorii muşatine din Moldova. Primul ctitor, după tradiţie, e considerat Petru I Muşat,care a durat aici un mic schit de lemn pe locul actualei biiserici. Alexandru cel Bun, adevăratul ei ctitor, zideşte o impunătoare  biserică de piatră  atestată documentar încă din 1407. Bistriţa  ajunge la înflorire în secolele XV-XVI. Ştefan cel Mare zideşte în 1498 o clopotniţă ce se mai păstrează şi astăzi închinată Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, iar Petru Rareş ridică zidul în jurul mănăstirii şi turnul de la intrare.

Când vechea biserică se ruinează, Alexandru Lăpuşneanu ridică în 1554 o biserică nouă, păstrând însă  mormântul Doamnei Ana  şi pe cel al lui Alexandru cel Bun. Cel mai mare odor al mănăstirii se găseşte în naos şi  e icoana voievodală, făcătoare de minuni,  a Sfintei Ana mama Maicii Domnului. Pe cealaltă parte a icoanei se găseşte Sfântul Gheorghe  patronul şi protectorul militar al Moldovei medievale.

În perioada medievală în jurul ei a fost creat un cult. E o icoană primită în dar de la Împăratul Bizanţului ca mulţumire pentru că fiul său a fost bine găzduit în Moldova. E o icoană în faţa căreia au îngenunchiat părintele Moldovei – Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, iar Petru Rareş i-a cerut ajutor icoanei când Soliman Magnificul intra în ţară... Din păcate în secolul XVII mănăstirea Bistriţa pierde o mare parte din averi, fiind închinată Sfântului Mormânt  în 1677.

Biblioteca mănăstirii Bistriţa era cea mai bogată biblioteca, dar s-a risipit când a fost închinată. În perioada Eteriei mănăstirea a fost jefuită, a avut loc un incendiu, iar mormintele ctitorilor devastate.

Printre călugării renumiţi ai mănăstirii Bistriţa se numără: Cuviosul Domeţian Arhimandritul mare egumen al mănăstirilor Neamţ şi Bistriţa(1407-1415) duhovnicul  marelui domn  Alexandru cel Bun şi sfetnicul său de taină. El a format o şcoală de grămătici la Bistriţa şi la porunca lui s-a scris de către călugări prima cronica moldovenească – „Letopiseţul de la Bistriţa”(1359-1506) şi vestitul pomelnic de la Bistriţa. Anume el a întemeiat la mănăstirea Neamţ cea mai renumită şcoală de caligrafi şi miniaturişti din ţările române condusă de ucenicul său Gavriil Uric.

Arhimandritul Grigorie (1490-1500) e considerat a fi fost unul din sfetnicii de taină ai lui Ştefan cel Mare. La îndemnul acestui egumen voievodul înmormântează la Bistriţa pe fiul său, Alexăndrel şi tot la îndemnul lui zideşte aici clopotniţa (1498), donează două clopote şi face numeroase danii. Încurajând mult viaţa isihastă, a ajutat la închegarea sihăstriei Cuviosului Iosif de pe Muntele Bisericanilor şi a sihăstriei Cuviosului Simeon de la Pângăraţi. Printre averile mănăstirii Bistriţa figura şi o prisacă în Lăpuşna.