Mănăstirea  Sihăstria 

Mănăstire  cu vocaţie apostolică  ce a luat fiinţă pe locul unde în 1655 Episcopul Ghedeon din Huşi, ucenic  al Mitropolitului Varlaam al Moldovei,  ridică un mic schit. Locul ales a fost poiana lui Atanasie, iar primii vieţuitori au fost 7 sihaştri de la  Mănăstirea Neamţ. Nu după mult timp, tătarii au transformat-o în ruină. În anul 1734 episcopul Ghedeon al Romanului  ridică o nouă bisericuţă şi o închină mănăstirii Secu. Anul 1821 aduce cu sine jefuirea schitului, dar doar în trei ani cu ajutorul Mitropolitului Moldovei Veniamin Costache totul se reface. Către sfârşitul secolului  al XIX-lea totul ajunge în paragină datorită unei fabrice de cherestea construită în imediata apropiere a schitului. Cu voia celui de sus în 1909 fabrica este mutată şi schitul reînvie. Incendiul din 1941 a mistuit o parte bună din chilii şi paraclisul, refăcut în 1946. În anul 1950 Sihăstria devine mănăstire. Paraclisul a fost pictat de Irineu Protcencu  pictor desăvârşit. El este autorul renumitei icoane Tânguirea Maicii Domnului de la Sihăstria. Penelului său îi aparţine şi pictura murală de pe bolta bisericii de vară “Sfântul Mucenic Gheoghe” de la Suruceni. Ca să poată picta, maiestrul nu lua nimic în gură până la ora 16.Catedrala cea nouă a fost zidită cu speranţa că într-o zi moaştele Sfintei Teodora  de la Sihla vor reveni acasă şi se vor păstra aici. Renumele mănăstirii se datorează unor vestiţi pustnici şi călugări ca Paisie Olaru, Ilie Cleopa, Ioanichie Bălan etc. Mănăstirea posedă o mică bibliotecă. Iar în biserica mare pelerinul poate îngenunchia în faţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului.