Palatul Parlamentului din Bucureşti, România (cunoscut sub numele de Casa Republicii înainte de revoluţie), măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălţime, şi 92 m sub pământ. Are 12 nivele la suprafaţă şi alte 8 subterane. Conform Cărţii de Recorduri Guinness, Palatul Parlamentului este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume şi cea mai grea clădire din lume, intrând de trei ori în cartea recordurilor. Clădirea Palatului Parlamentului se află situată în partea centrală a Bucureştiului (în sectorul 5), pe locul care astăzi se cheamă Dealul Arsenalului,

Construirea Palatului Parlamentului a început în anul 1983, ceremonia aşezării pietrei fundamentale având loc la data de 25 iunie 1984. Clădirea are o suprafaţă desfăşurată de 330.000 m², înscriindu-se în "Cartea Recordurilor" la capitolul "Clădiri Administrative", pe locul 2 în lume după clădirea Pentagonului, iar din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 m³ ai săi, pe locul 3 în lume, după clădirea de asamblare a rachetelor spaţiale de la Cape Canaveral din Florida şi după piramida lui Quetzalcoatl din Mexic. Pentru comparaţie se poate menţiona că această clădire depăşeşte cu 2% volumul piramidei lui Keops din Egipt, şi de aceea unele surse o caracterizează ca pe o construcţie „faraonică”.

Început în timpul regimului comunist, (autointitulat „Epoca de Aur” a României şi înlăturat în mod violent, prin Revoluţia din 1989), aşa-numitul Proiect Bucureşti a fost un proiect ambiţios al cuplului Ceauşescu început în anul 1978, ca o replică a oraşului Phenian, capitala Coreei de Nord. Un proiect de sistematizare exista încă din anii '30 (din timpul lui Carol al II-lea) pentru zona Unirii - Dealul Arsenalului.

După cutremurul din 1977 Nicolae Ceauşescu a ordonat „reconstruirea” Bucureştiului ca un nou oraş, de sine stătător. În anii 1978-79 a avut loc un concurs la nivel naţional pentru reconstruirea Bucureştiului. Concursul a durat aproape 4 ani şi a fost câştigat de Anca Petrescu, o tânără arhitectă de numai 28 de ani, care a fost numită arhitect şef a acestui proiect excepţional de controversat.

Şantierul propriu-zis a început în anii 1980 cu demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al capitalei şi relocarea a peste 40.000 de oameni din această zonă. Dintre clădirile dispărute se număra Mănăstirea Văcăreşti, Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naţionale, Stadionul Republica etc. Lucrările s-au efectuat cu munca forţată a militarilor în termen, şi astfel costul a fost redus la minimum.

Acest proiect de reconstruire al Bucureştiului, cuprindea o serie de clădiri cum ar fi: Palatul Parlamentului - Casa Republicii, Ministerul Apărării Naţionale, Casa Radio, Hotelul Marriott - Casa de Oaspeţi, Casa Academiei Române, Parcul Izvor şi Bulevardul Unirii- Victoria Socialismului.

În 1989 costurile clädirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari SUA, iar în 2006 la 3 miliarde Euro.

Dimensiunile clădirii: lungime - 270 m, lăţime - 245 m, înălţime - 86 m (peste cota 0), adâncime - 92 m (sub nivelul solului), suprafaţa construită la sol - 66.000 m2

Resurse folosite. Pentru realizarea acestei impunătoare clădiri s-au folosit: 1 mln m³ - marmură, 5.5 mii t - ciment, 7 mii t - oţel, 20 mii t - nisip, 1 mie t - bazalt, 900 mii m³ - esenţe de lemn, 3.5 mii t - cristal, 200 mii m³ - sticlă, 2.800 - candelabre, 220 mii m² - covoare, 3.5 mii m² - piele.

La construcţie au participat 200 arhitecţi şi aproximativ 20.000 muncitori care au lucrat în trei ture, 24 ore pe zi.