Mănăstirea Hurezi

PREZENTARE

Printre manastirile monumente istorice, care impodobesc pamantul romanesc, Manastirea Hurezi este considerata, impreuna cu schiturile sale, ca cel mai reprezentativ complex de arhitectura, definitoriu pentru "stilul brancovenesc".

Este asezata in partea de nord a judetului Valcea, pe drumul national DN 67 Ramnicu Valcea-Targu Jiu, la poalele muntilor Capatanii, strajuita de codrii, intr-un loc plin de farmec si singuratate, a carui liniste o tulbura doar cantecul huhurezilor, acele pasari de noapte care au dat, probabil, numele acestor locuri si al manastirii.

Constantin Brancoveanu (1688-1714), domnitorul Tarii Romanesti la inceputul sec. XVIII, vazand nestatornicia vremurilor, indata dupa primirea sceptrului Tarii, cum glasuieste hrisovul de intemeiere al manastirii "intr-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie si am inceput a zidi manastire".

Prin aceasta fapta cucernica, domnitorul isi vedea implinita o dorinta sfanta, care-l framanta, dupa cum citim in pisania de deasupra usii bisericii: "Nu voi intra in salasul casei mele, nu ma voi sui pe asternutul patului de odihna, nu voi da somn ochilor mei si pleoapelor mele dormitoare si repaos tamplelor mele, pana nu voi afla loc Domnului si salas Dumnezeului lui Iacob".

Urmand in cuvant si in fapta pe proorocul Psalmist, el a inaltat cea mai de seama ctitorie a epocii sale, care a atras si atrage admiratia si pretuirea tuturor vizitatorilor din toate timpurile. Asa, Charles Diehl, cunoscatorul de arta bizantina, o considera "Le plus beau de toute Roumanie" (cea mai frumoasa din Romania).

Sfanta Manastire Hurezi, importanta si valoroasa asezare monahala, reprezinta cel mai vast ansamblu de arhitectura medievala pastrat in Tara Romaneasca. El cuprinde manastirea propriu-zisa, biserica bolnitei, ctitorita de doamna Maria, sotia lui Constantin Brancoveanu, ridicata la 1696 si zugravita de Preda Nicolae si Ianache; Schitul Sfintilor Apostoli, la circa 50 de metri spre nord, ctitorit de marele staret Ioan Arhimandritul in 1698 si zugravita de Iosif si Ioan in 1700, si Schitul Sfantul Stefan, dupa numele fiului cel mare al domnitorului, la 1703 si zugravit de Ianache, Istrate si Harinte.

Domnitorul a incredintat supravegherea acestor mari si valoroase lucrari rudei sale Parvu Cantacuzino, mare stolnic, caruia, decedand in 1691, i-a urmat Cernica Stirbei, fost mare armas. Lucrarile incepute in 1690 s-au terminat in 1697. Dintre mesteri mentionam pe Manea vataful zidarilor, Istrate lemnarul si Vucasin Caragea, pietrarul, toti pictati pe perete, in pridvorul bisericii mari.

Manastirea Hurezi are doua incinte. In cea dintai, exterioara, delimitata de ziduri puternice de caramida, se afla prima poarta de incinta si o cladire cu etaj in dreapta. A doua incinta are forma dreptunghiulara, inchisa pe trei laturi cu cladiri, avand parter si etaj. Latura de rasarit se incheie cu un zid inalt, ca la multe manastiri cu incinta.

La mijlocul acestei incinte se afla biserica mare, impunator monument, lung de 32 de metri si inalt de 14 metri. Ea este o interpretare mai simplificata a bisericii episcopale de la Curtea de Arges. Are plan treflat si impartire clasica, altar, naos, pronaos si pridvor.

O multime de sfinti din care nu lipsesc Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena, hramul manastirii, scene religioase din Vechiul si Noul Testament, sinoade ecumenice, despartite prin ornamentatii florale, desenate in culori vii, acopera peretii interiori ai bisericii si pronaosului. Lucrarea in fresca este opera zugravilor Constantin, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe si Ioachim.

Pe langa iconografia religioasa, intalnim si compozitii cu caracter laic, cum e istoria ilustrata a vietii imparatului Constantin cel Mare, cu o anumita semnificatie pentru vremea aceea, biruinta Crucii asupra semilunii.

De subliniat este amplul tablou votiv din pronaos, veritabila galerie de portrete de mare valoare artistica, infatisand pe Constantin Brancoveanu cu familia sa, in care se distinge chipul doamnei Maria, de asemenea pe inaintasii sai directi si rudele din neamul Basarabilor si Cantacuzinilor. Biserica manastirii avea menirea sa devina necropola familiei Brancoveanului si neamului.

In interiorul bisericii, pe langa inestimabilul iconostas sculptat in lemn se afla scaunul domnesc frumos sculptat, de asemenea in lemn, purtand stema Cantacuzinilor, stranile si un bogat policandru, toate din vremea ctitorului.

Pronaosul aminteste de rostul bisericii de a fi necropola familiei domnitorului. Mormantul din marmura cu o placa sculptata artistic, pregatit pentru ctitorul voievod, care ii asteapta ramasitele pamantesti de mai bine de doua secole si jumatate, este marturia cea mai graitoare. Tot aici se afla, pe langa alte morminte, si al vrednicului egumen, Ioan arhimandritul, care a ostenit aici si la alte multe ctitorii brancovenesti.

Intrarea principala in incinta centrala se face prin latura de miazazi, pe sub bolta larga care la vreme de bejenii se inchidea cu o mare poarta de lemn ferecata cu fier, existenta si astazi, in forma originala. Deasupra intrarii se inalta turnul clopotnitei, care adaposteste patru clopote mari, intre 300 si 1000 kg, cu sunete armonioase, trei purtand in inscriptie numele voievodului.

In dreapta si stanga clopotnitei, pe cele trei laturi sunt chiliile randuite pe doua nivele, suprapuse, in fata carora se gaseste cate o galerie cu arcade in semicerc, sustinuta de stalpi de piatra. Tot in latura de miaza-zi, la etaj, unde au fost casele domnesti compuse din sali mai frumos boltite, cu calote sferice pe arcade lungi, sprijinite pe monumentale coloane de piatra, la capiteluri si baze, acum este expusa interesanta si valoroasa colectie de obiecte si icoane bisericesti ale manastirii, un pretios tezaur cultural-national.

Paraclisul, situat la mijlocul laturii de apus a incintei drept in fata bisericii, ridicat la 1697, e unul din cele mai gingase monumente din aceasta epoca. Planul lui consta dintr-un naos patrat, dominat de turla octogonala admirabil proportionata, cu opt ferestre, acum singurul izvor de lumina al zilei, dintr-un altar semicircular. Pictura e in fresca, lucrarea zugravilor Preda si Marin, mesteri din aceeasi scoala brincoveneasca, pastrata in conditii optime. Din tema iconografica nu lipsesc Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena si bogata familie a Brancoveanului. Tampla din lemn e fin sculptata si decorata cu aur si culori, aproape tot asa de vii, cum a fost initial. Sub paraclis, la parter, se afla trapeza, sala de mese a manastirii-frumos boltita printr-o calota sferica, sprijinita pe arcuri joase si puternice. Pictura in fresca, executata intre anii 1705-1706, e o desfatare spirituala si se pastreaza in conditii excelente.

Una dintre podoabele arhitecturale, care da manastirii Hurezi un aer de sarbatoare si incanta privirea vizitatorilor, e foisorul vrednicului egumen si iubitor de arta Dionisie Balacescu, ridicat intre anii 1725-1753, opera pietrarului Iosif.

Din bogata zestre a bibliotecii adunata acolo de ctitor si de carturarii viesuitori, invatatul Gr. A. Tocilescu a gasit si ridicat in 1885, pentru Muzeul National, 38 de manuscrise si 393 de carti tiparite in diferite limbi. Tot aici s-au pastrat vestitele calendare ale lui Brancoveanu din anii 1693, 1695, 1701, si 1703, precum si un frumos pomelnic. La schitul Sfantul Ioan a activat si o scoala de copisti de manuscrise.

Hurezul a avut obste de monahi pana in 1872 cand a devenit de calugarite, care ingrijesc cu sarg si cu aleasa pricepere atat pravila monahala cat si monumentul devenit astazi unul dintre cele mai exemplare complexe de arhitectura si arta caracteristice pentru epoca de tranzitie de la medieval la modern in cultura romaneasca.

Hurezi infatiseaza treapta inalta de creatie a genului romanesc de la sfarsitul secolului al XVII-lea. Vizitatorul din tara sau de peste hotare afla la Hurezi galeria unica a unor straluciti oameni cu larg orizont politic si carturari de la Serban Voievod si Constantin Cantacuzino Stolnicul, pana la Constantin Brancoveanu si invatatii lui fii, opriti in manifestarea lor creatoare de tragica moarte din 1714. Frumusetii arhitecturii si picturii se adauga dovezile unui puternic centru de cultura, care a adapostit un scriptoriu celebru, producator de iscusite traduceri, superbe manuscrise si o bogata biblioteca umanista, unica in Europa de sud-est la inceputul secolului al XVIII-lea.

Prin toate aceste marturii istorice si frumuseti artistice, Manastirea Hurezi este una dintre cele mai convingatoare opere ale creatiei spirituale multiseculare, pe care marele istoric Nicole Iorga a numit-o printr-o fericita formulare - in lucrarea "Bizant dupa Bizant" - continuatoare a civilizatiei romane, ai carei mostenitori in Europa de Rasarit sunt romanii.