Mănăstirea „Sfânta Ana” Orşova

Episcopia Severinului şi Strehaiei, Episcop PS NICODIM

 = Monument al Eroilor =

Ctitorul Mănăstirii Sf.Ana este Pamfil Şeicaru (1894-21.10.1980): a murit in exil, la Dachau (R.F.G.), mare jurnalist interbelic de dreapta, director fondator al ziarului Curentul. 

Manastirea Sfanta Ana este asezata pe coama Dealului Mosului, care domina orasul Orsova. Aceasta manastire are un istoric aparte, fiind ctitorita de catre cunoscutul ziarist interbelic Pamfil Şeicaru, care a luptat in zona Orsovei in calitate de tanar sublocotenent al Regimentului 17 Infanterie in primul Razboi Mondial.

Mănăstirea Sf. Ana se află pe Dealu Moşului, un loc care oferă un peisaj unic dominând oraşul Orşova şi împrejurimile. Mănăstirea a fost fondată de jurnalistul Pamfil Şeicaru care luptând aici ca sublocotenent în Primul Război Mondial, a dorit să-şi exprime recunoştinţa în faţa lui Dumnezeu fiindcă rămăsese în viaţă după ce fusese îngropat aici de explozia unei bombe. Pentru faptele sale de curaj, lui Pamfil Şeicaru i s-a acordat titlul de Cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul". Mănăstirea a fost construită în stilul bisericilor tradiţionale din lemn, între anii 1936-1939, Biserica se află în centrul mănăstirii, complexul de chilii pentru maici fiind de o parte şi de alta. Picturile interioare au fost şterge în timpul perioadei comuniste, păstrându-se doar picturile din turn.

În timpul regimului comunist, mănăstirea a fost pe rând sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză şi tabără pentru copii, biserica fiind transformată pentru o perioadă într-un bar apoi într-o recepţie de motel. În apropiere a fost construit un restaurant, clădire care a trecut în administrarea mănăstirii în anul 1993. Sfinţirea mănăstirii a avut loc pe 2 decembrie 1990, şi a fost înfăptuită de episcopul Damaschin Severineanu. Între anii 1993-1997 au fost efectuate lucrări vaste de restaurare, fiind restaurate picturile murale şi iconostasul care au fost sfinţite de sfinţenia sa Nestor Vornicescu în anul 1999. În anul 1995 a fost inaugurat muzeul mănăstirii, dedicat fondatorului său, Pamfil Şeicaru, iar în anul 1996 a fost terminată construcţia turnului cu clopot. 

Orşova este situată în partea de sud-vest a României, acolo unde râul Cerna îşi varsă apele în Dunăre, între două mirifice cataracte ale bătrânului flufiu: Cazanele din Clisura fluviului spre vest şi Porţile de Fier spre est. Locuirea umană pe teritoriul Orşovei este multimilenară, n vecinătatea aşezării actuale găsindu-se urme dim Paşeoliticul superior, apoi din toate perioadele de evoluţie a omenirii.

Prima epocă de înflorire a Orşovei o constituie epoca romană, când aici sţa aflat un oraş înfloritor, municipiul DIERNA - staţie rutieră la întretăierea a două drumuri principale şi strategice pentru provinciile dacice, port la Dunăre şi punct vamal, centru meşteşugăresc, comercial şi religios. Mai apoi în secolele IV-VI după Christos, Dierna a fost cap de pod însemnat al Imperiului Roman la nordul fluviului, prim castrul construit aici.

În preajma sa a fost construită, în veacul al X-lea, cetatea Urscia, reşedinţă a voievozilor Glad şi Ahtum, apoi cetatea Orşovei, reşedinţă a Banatului de Severin şi punct de rezistenţă antiotomană în vremea lui Mircea cel Bătrân, Incu de Hunedoara, până la 1524.

Apoi timp de două veacuri, reşedinţă de sandjeac al Imperiului Otoman. De-a lungul sec.XVIII – a fost teatru de război ntre imperiile otoman şi habsburgic, datorită poziţiei sale strategice. Între anii 1774-1872  -  sediul şi punct de comandă din cadrul Regimentului grăniceresc româno-ilir. După anul 1872 devine centru administrativ şi militar al zonei. Sec.XIX-lea e marcat de dezvoltarea Orşovei moderne: se construieşte calea ferată, rafinărie de petrol şi portul.

În anii Războiului Reîntregirii, armata română a scris aici pagini de neperitoare glorie militară sub conducerea generalului-erou Ion Drăgălina, iar după caderea sa la datorie, de alţi destoinici ofiţeri. Între aceştea s-a numărat şi tânărul sublocotinent Pamfil Şeicaru, viitorul cavaler al ordinului „Mihai Viteazul”, cel care n memoria acelor lupte şi a camarazilor săi căzuţi pe câmpul de luptă a ctitorit şi ridicat, între anii 1936-1939, mănăstirea „Sfânta Ana”.