Schitul Darvari 

Schitul este ctitoria  din 1834 a lui Mihail Darvari și a soției sale Elena care au zidit o mică bisericuță de lemn  ca loc de rugăciune pentru  membrii familiei și apropiații acestora. Curtea bisericii a fost înconjurată cu ziduri de piatră și au fost construite chilii pentru adăpostirea preoților.

Anul următor aici au venit 12 călugărițe care aveau grijă de biserică și cântau la slujbe, ele alcătuind prima obște monahală. După ce a fost primită legea secularizării mănăstirilor, schitul a fost închis. În anul 1869 călugării români de la Schitul Prodromul din Muntele Athos cer permisiunea familiei Darvari de a se opri aici, în trecerea lor prin București. Primind permisiunea ei se obligă să săvârșească sfintele slujbe aici. Monahii athoniți organizează aici o mică editură misionară și o fabrică de lumânări. Printre viețuitorii schitului se aflau duhovnici înțelepți ce au ajutat mult  bucureștenilor. Monahii atoniți slujesc până în anul 1959 când sunt nevoiți să plece. 

În 1894  schitul se deteriorează și familia Darvari îl repară, ulterior mai fiind reparat între anii 1933-1934  ducând  la căpătarea  formei sale actuale. Anul 1959 aduce cu sine închiderea schitului și transformarea lui în biserică de mir. Pictura a fost restaurată în 1989 și cel însărcinat cu supravegherea lucrărilor era părintele Sofian Boghiu.  În 1992 Shitul Darvari e declarat  monument istoric, iar din 1996 redevine așezământ monahal.