Mănăstirea Humor

Prima construcţie a acestei străvechi mănăstiri e menţionată în documente pe timpul lui Alexandru cel Bun. În 1530, pe timpul lui Petru Rareş, ea este reconstruită de Teodor Bubuiog şi soţia sa Anastasia.

În 1641 Vasile Lupu a ridicat un turn de apărare şi a întărit  zidurile înconjurătoare. Desfiinţată în 1785, mănăstirea devine biserică parohială a satului. Renume i-a adus decorul pictat în interior şi exterior,  unde predomină toate nuanţele culorii roşii. Noile elemente de arhitectură apărute aici o deosebesc de toate monumentele anterioare. În construcţia bisericii de plan trilobat şi fără turle, pentru prima dată  apare un pridvor cu arcade deschise înălţate până sub streaşină, în locul obişnuitului pridvor închis. Cunoscutele elemente de ceramică smălţuită sînt înlocuite cu un strat de tencuială pictată în frescă, acoperind  în întregime pereţii. Printre frescele pictate în exterior, de o mare valoare decorativă se remarcă Imnul Acatist, Arborele lui Ieseu, Judecata de Apoi.  În interior poate fi admirat şi portretul votiv a lui Petru Rareş. Se presupune că pictura a fost realizată de zugravul Toma de la Suceava.

De existenţa mănăstirii Humor e legat numele  cuviosului Gherontie ieroschimonahul, unul din sfetnicii de taină a lui Alexandru cel Bun. Ştefan cel Mare dăruise mănăstirii  un vestit Tetraevanghel, scris la Putna în 1473.  Acest tetraevanghel l-a dat cuviosul Paisie ,ieromonahul ,părintele duhovnicesc a lui Petru Rareş, domnitorului în 1538 spre ajutor şi mângâiere, când el a plecat în pribegie. La întoarcere domnitorul  i l-a restituit egumenului Paisie.