Săpânţa.

Satul Săpânţa este o localitate cu o zestre aparte în cultura populară românească. Este atestat documentar în 1373 sub denumirea de Zapancea, cercetăriile arheologice atestând aici aşezăminte încă din neolitic. Localitatea e situată în patrea de nord a judeţului Maramureş. La 8 km de sat se află un izvor cu apă minerală foarte apreciat pentru calităţile sale curative, iar nu departe se găseşte o crescătorie de păstrăvi şi lostriţă unde doritorii pot servi „peşte de Săpânţa.” Biserica actuală a satului a fost ridicată în 1882, iar cimitirul din jurul acesteia va deveni , în timp „Cimitirul Vesel” cunoscut în toată lumea. În Săpânţa  arta populară e la ea acasă. Localitatea are mai mulţi meşteri populari. Gheorghei Anuţa  confecţionează cămeşi brodate manual, la prelucrarea lânii şi ţesut se remarcă Irina Turda, Maria Steţco şi Ileana Stan, Toader Turda confecţionează obiecte de artizanat, iar Vasile Savu este un vestit pălărier. Unde mai pui că domna preoteasă Ioana Luţai pictează icoane pe sticlă şi ... şirul poate continua. Şi nu de parte de localitate poate fi vizitată  o frumoasă mănăstire maramureşană - Săpânţa-Peri

Mănăstirea Săpânţa-Peri.

Ridicată în perioada medievală anul fondării nu se cunoaşte, dar e cert că nepoţii lui Dragoş Vodă au donat terenuri şi bunuri acestei mănăstiricăci la anul 1391 atestăm o biserică de piatră. La13 august 1391 Patriarhul Antonie al IV-lea al Constantinopolului ridică mănăstirea la rangul de Stavropighie Patriarhală cu drept de jurisdicţie asupra bisericilor din opt ţinuturi. Aici a avut sediul Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului, a existat o şcoală importantă de caligrafie, o tipografie şi aici  avut reşedinţa Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureş.  Protopopul Văduv IosifSoica a fost călugărit apoi este hirotonit întru arhiereu de Mitropolitul Moldovei Dosoftei ,atunci în exil în Polonia, şi este îndemnat de el să lupte împotriva celor ce doreau să distrugă ortodoxia.Se cunoaşte că el a luptat împotriva unirii cu Biserica Romei, bazându-se pe texte din Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi.
 Din păcate în 1703 mănăstirea este distrusă. La sfârţitul secolului douăzeci preotul satului vine cu propunerea de a reclădi vechea mănăstire nu departe de locaţia iniţială. Biserica mănăstirii a fostridicată în stil maramureşan clasic şi se remarcă prin înălţimea turnului de 78 de metri.