Email: office@emaus.md | Tel: +373.60.595.146 / +373.68.471.670 / +373.79.776.216 / +40.744.848.704

 

Dă-ne un like!
Subscrie la canalul nostru de YouTube

Îndemn la pelerinaj

                  pb     

Sfinţi Români şi de alt Neam

Sfinţi Ocrotitori ai Moldovei

Harta Mănăstirilor din România

Harta Mănăstirilor din Basarabia

Calendar creştin ortodox stil vechi/nou

Calendar creştin ortodox stil nou

Ambasada României

   > Formular viza A, B, C 

   Formular viza A, B, C - completat   

Localităţi din Republica Moldova 

Harta mun. Chişinău

Hartă-calculator distanţe rutiere

Curs şi convector valutar   

Prognoza meteo  

  Skype                     emaus.md

  E-mail      office@emaus.md


Mănăstirea Dobruşa (Moldova)

 

Manastirea de calugari Dobrusa se afla la o distanta de 20 km de orasul Soldanesti. Este asezata intre coline acoperite de paduri si inconjurata de livezi.
 
Cel mai probabil manastirea a fost intemeiata in anul 1772, de catre un monah Ioasaf venit de la manastirea Probota, Suceava. Acesta, a ridicat aici o biserica de lemn, impreuna cu un alt monah, Eufimie din manastirea Curchi. Dar, fiind rechemat in Moldova, bisericuta n-a fost sfarsita decat in 1785 de catre Eufimie, impreuna cu alti monahi din Curchi.
 
La 1847 s-a zidit biserica de iarna Schimbarea la Fata. In 1890 manastirea Dobrusa numara 89 de monahi si frati, toti moldoveni, in afara de egumenul Porfirie, care era rus. Pana in 1863, slujbele se oficiau in romana, dar dupa aceea s-a impus sa se oficieze in slavona. Biblioteca manastirii cuprindea multe carti romanesti tiparite in principatele romane in sec.XVII si XVIII.
 
La inceputul secolului XX a facut ascultare la aceasta manastire calugarul Inochentie Turcanu (Ion Turcanu din Cosauti, Soroca), care a pus temelia miscarii inochentiste, reminiscentele careia persista pana astazi.
 
Dupa 1918 o parte din averea manastirii a fost secularizata, totusi Dobrusa a ramas una din cele mai bogate manastiri.
 
Din 1918 si pana in 1921 manastirea a fost pastorita de arhimandritul Paisie, iar dupa dansul a urmat Achepsim Moraru, care a staretit pana in 1925.
 
In 1923 manastirea Dobrusa a trecut de la eparhia Chisinaului in cea a Hotinului. Odata cu aceasta, biserica Sfantul Nicolae de la schit si biserica de iarna Schimbarea la Fata au fost complet restaurate.
 
In 1944 calugarii au fost nevoiti sa se evacueze impreuna cu egumenul Roibu la schitul din deal, deoarece complexul monahal a fost temporar ocupat de statul major al Corpului 7 al Armatei ruse.
 
In 1960, Dobrusa a fost transformata. in scoala-internat pentru copiii cu handicap. Biserica de iarna a fost transformata in club, iar cea de vara � la inceput in cantina, apoi in depozit alimentar.
 
Scoala auxiliara a functionat pana in 1994, cand credinciosii satelor din zona au solicitat redeschiderea manastirii.
 
Manastirea a fost reactivata printr-un decret mitropolitan la 28 octombrie 1994.
 
 
Povesteste un pelerin: Izvoratorul de intelepciune
 
Miros de floare de salcam, corovatic si tamaie se simtea in aerul ultimei zilei de primavara, cand am poposit la Manastirea Dobrusa. Din pridvorul casei staretesti, se faceau auzite, din cand in cand, tusea calma si vorba asezata a arhimandritului Damian. Dupa ce l-am salutat crestineste, am sarutat crucea, mi-a spus ca sunt un norocos, or la el in fiecare zi vine o multime de lume sa-i ceara sfatul si uneori trebuie sa astepti ore bune. Chiar din primele clipe ale discutiei noastre am inteles ca staretul Damian este un duhovnic ce stie sa-ti inspire increderea in viitor si sa-ti intareasca credinta in Cel de Sus. Mi-a spus ca nu este zgarcit la vorba si intotdeauna gaseste un sfat potrivit pentru fiecare, or, zice staretul, cea mai minunata implinire a unei fete bisericesti este sa vada ca oamenii pleaca de la ea luminati la chip si sa-i simta plini de speranta.
 
Intelepte lectii de demnitate si dragoste divina, Dumitru Potoroaca (numele laic al arhimandritului) le-a deprins de la tatal sau � preotul Mihail. In familia lor cuvantul lui Dumnezeu era cea mai buna arma, astfel ca toti cei cinci frati Potoroaca au fost hirotoniti, slujind o viata lui Dumnezeu. Staretul Damian imi spune ca de mic ii placea mirosul de tamaie si nutrea o mandrie aparte cand putea sa poarte haine bisericesti. Au trecut multi ani de atunci, parintele a cunoscut si bune si rele. Ajuns la 84 de ani, vorbeste cu multa dragoste despre studiile la Academia Teologica de la Iasi, despre parohiile pe care le-a avut in grija sa, despre anii de misionarism in Transcarpatia, pentru convertire la ortodoxie a greco-catolicilor din acea zona etc. De mai bine de 10 ani este staret al manastirii Dobrusa, zidita in 1542, in acest rastimp la el au apelat mii de credinciosi care fie au dorit sa se spovedeasca, fie sa-si tamaduiasca sufletul. Parintele Damian spune ca are darul vindecarii, daca pune mana pe crestet, citind rugaciunea de izbavire de duhurile rele, atunci omul este salvat. Parintele Damian are sute de cazuri de implinire a rugaciunilor, de insanatosire dupa boli grele, de scapare de necazuri cumplite, grozave.
 
�Multe necazuri ale celor care vin la mine tin de boli, de saracie, de neintelegeri in familie, de rautatea oamenilor. Toate, insa, pot fi vindecate, pentru ca Dumnezeu ii ajuta pe cei care se roaga din inima si se caiesc cu lacrimi, sunt sinceri in dorinta lor de schimbare spre bine�, sustine Arhimandritul Damian. Preasfintia sa mai zice ca pentru a-i cere lui Dumnezeu ceva trebuie sa-ti speli sufletul de pacate, pentru ca doar astfel un crestin poate primi harul si ajutorul divin. Doar rugaciunea te poate apara si salva cand simti ca vine catre tine raul, cand simti ca te paste un necaz, ca te ispiteste pacatul, ca te pandeste ceva ce nu vine de la Dumnezeu, sustine parintele.
 
Lumea care a fost pe la acest locas sfant spune ca parintele Damian este foarte rabdator, te asculta si poti sa vorbesti orice ai pe suflet, daca gresesti iti explica de-a fir-a par. Limbajul sau e simplu, dar profund si intelept. Vorbele-i sale hranesc si adapa sufletul, mangaie si calauzesc pe iubitorii de Hristos. Arhimandritul ii indeamna pe enoriasi sa tina cont de ceea ce spunea Mantuitorul candva celor care-L ascultau: daca ar avea credinta cat un graunte de mustar, ar putea sa mute si muntii din loc (Matei 17,20).
Arhimandritul, cu tristete, imi spune ca la manastire vin si oameni care nu se roaga sau uita sa se inchine lui Dumnezeu. De asemenea, pasesc pragul si din cei care cred ca esti mai bun daca ai cont in banca, daca ai multi prieteni, daca ai multa carte facuta, dar Dumnezeu este acelasi pentru fiecare din noi.
 
Din pruncie trebuie sa incolteasca grauntele credintei, parintii avand datoria sa fie buni semanatori, spune parintele Damian. Potrivit preasfintiei sale, familia e o scoala foarte importanta, daca nu educi copiii acasa, degeaba sunt trimisi sa faca studii la Academie sau Universitate. Prima datorie a parintilor fata de copii este aceea de a-i iubi, a doua este sa-i invete cuvantul Domnului. Acestia, daca doresc sa aiba copii buni, intelepti si sanatosi, trebuie insasi sa fie credinciosi exemplari, ascultatori de Biserica si cu frica de Dumnezeu. �In viata asta este necesar sa ai o credinta sfanta, copii bine crescuti, gospodarie bine pusa la cale si demnitate�, accentueaza parintele.
 
�Staretul ma intreaba daca sunt casatorit. Ii raspund afirmativ. Imi zice ca foarte multi tineri nici nu stiu ce inseamna casnicia, ei cred ca e o gluma, iar nunta o distractie, pe cand aici e vorba de una din cele mai vechi taine, intemeiata de Dumnezeu in rai. Arhimandritul crede ca tinerii divorteaza de bine ce li-i, pentru ca nimeni nu i-a dat la brazda, nu i-a pregatit pentru viata de familie.
 
Mai discut cu parintele despre viata si-l intreb ce parere are despre oamenii care pleaca peste hotare. Imi spune ca acestia nu sunt multumiti de ceea ce le da Dumnezeu. Generatia lui a dus greutatea razboiului, traia foarte rau, insa nimeni nu pleca peste hotare. Lucrau zi si noapte. Dar ce se intampla acum, le este un pic greu � pleaca. Arhimandritul imi spune o fraza care ma pune pe ganduri: �Tata in Italia, mama in Portugalia, iar copiii in iad. Si credinta ? �
 
E si mai durut, zice staretul, ca pentru bani ne vindem credinta stramoseasca, astfel multi au parasit ortodoxia si s-au convertit, dar cel iubitor de bani se inchina banilor mai mult decat lui Dumnezeu.
 
Staretul spune ca va trai o suta de ani, pana atunci, insa, mai are multe de facut, la manastire, reparatia bisericii de vara, a chiliilor etc. �Cand voi mantui tot ce trebuie de facut atunci voi cere la Domnul sa ma ia�. Ii multumesc arhimandritului Damian pentru calduroasa primire si promit ca voi reveni la manastirea Dobrusa cat de curand posibil�
 
Dinu RUSU
 
 
Staretul DAMIAN           
 
Staretul DAMIAN: �Nimic nu poate sa faca omul, pana nu vine ajutorul de la Dumnezeu�
 
Este de-o varsta cu regele Mihai. La cei 86 de ani, parintele Damian staretul Manastirii Dobrusa, din fostul judet Soroca, actualmente r-l Soldanesti, isi aminteste cu lux de amanunte cum a dat mana cu alteta sa in vara lui 1939, cand toata familia regala a vizitat Chisinaul. Invata pe atunci la Seminarul Teologic din Iasi si detinea functia de sef al Centrului premilitarilor din Otaci. Parintele povesteste cu insufletire despre marele eveniment din acel an, cand in centrul urbei iesisera elevii din toate liceele din oras, precum si numerosi oraseni si persoane venite din sate, special ca sa intampine familia regala.
 
�Era o vara de vis.  In cadrul unei ceremonii extraordinare, insusi regele Carol a tinut un discurs, care a entuziasmat audienta. Pe atunci, exista un cult al regelui. Lumea il iubea, deoarece familia regala era perceputa drept una crestina, civilizata, care tinea mult la popor. Cred ca daca astazi regele ar veni intr-o vizita in Basarabia, cred ca ar fi bine primit de oameni�, spune parintele Damian.
 
Personalitati de prima importanta in teologia ortodoxa romaneasca de la Manastirea Dobrusa
 
Staretul de la Dobrusa este una dintre putinele noastre personalitati in viata, martor ocular al unor evenimente istorice de prima importanta. Face parte din pleiada marilor duhovnici si carturari basarabeni, absolventi ai  Seminarului si Facultatii de Teologie de la Iasi, considerata in perioadele interbelica si postbelica cea mai importanta scoala teologica din Europa. In fiinta lui, zace un veac de amintiri despre Basarabia care a fost.
 
Dobrusa este una dintre manastirile istorice, care pana in anul 1940  a fost oaza noastra spirituala, ce detinea o arhiva si o biblioteca exceptionale.  A dat Romaniei mari duhovnici, fugariti de comunisti peste Prut si in Siberia, unii dintre care au ajuns in scaunul de episcop. Cei care au reusit sa fuga peste Prut au  salvat arhiva manastirii, care se pastreaza pana in prezent la muzeul Manastirii Cernica, unde se afla si tipografia de la Dobrusa.
 
Parintele Sofian Boghiu, regretatul staret al Manastirii Antim din centrul  Bucurestiului, a fost tuns in monahism in 1937  la Dobrusa. Numit in popor �apostolul Bucurestiului�, regretatul arhimandrit a fost �pictor bisericesc consacrat, duhovnic si povatuitor de suflete, iscusit cantaret de vocatie, realiza fresce de traditie bizantina, care indemna la rugaciune si meditatie�, scria despre el un alt mare teolog al Romaniei, coleg de la Dobrusa, Ioanichie Balan.
 
Parintele Felix, un alt teolog calugarit la Dobrusa, sfinteste pana in prezent ortodoxia in scaunul de staret al unei manastiri romanesti, ctitorite de el la Florenta, Italia. Maestru in pictura bisericeasca, a pictat impreuna cu parintele Sofian  ani de zile biserici pe gratis in multe tari europene. Pantelimon Frunza, un alt teolog de la Dobrusa, a  dirijat corul Patriarhiei Romane in perioada 1942-1945. Lista poate fi continuata. Desi trupeste nu se afla la Manastirea Dobrusa, imbunatatitii parinti vegheaza de la distanta acest asezamant, ramanand bunii si vechii frati intru Hristos ai parintelui Damian, fara de care preacuviosul  nu-si imagineaza viata.
 
Staretul Damian � unul dintre cei mai hartuiti preoti in perioada sovietica
 
 
Arhimandritul Damian este descendentul unei vestite dinastii de preoti, a Potoroacilor � 14 la numar - din generatii diferite. Putini stiu, insa, ca staretul de la Dobrusa a fost unul dintre cei mai hartuiti preoti din perioada sovietica, pentru care taina preotiei inseamna credinta profunda si desavarsirea sufletului omenesc. In anii `40 a studiat la Scoala Militara de Marina ca sa-si salveze familia de Siberia.
 
 
�Eram martorii unei terori nemaivazute: l-au ridicat pe preotul cutare, pe preotul cutare�lista era lunga. Un ofiter sovietic m-a sfatuit: �Daca vrei  ca familia ta sa nu ajunga pe listele de ridicare, fa o cerere la una din scolile militare din URSS. Daca te accepta, inseamna ca familia ta nu este pe lista. Am fost avertizat ca nu voi putea activa ca preot, deoarece bisericile se inchideau�, povesteste parintele.
 
 
Pe front a vazut moartea de numeroase ori. �Nu-mi era frica de moarte. Stiam ca, fara voia Domnului, nici un fir din cap nu poate cadea. Nopti intregi sopteam rugaciuni din memorie, deoarece nu aveam carti de rugaciune. Dimineata, eram intrebat de colegi: �Cito ti bolmocesi?�, sustine parintele. �Aveam o stare sufleteasca grea cand eram in armata sovietica. Imi aminteam de maicutele cele batrane, de mosnegii neputinciosi cum veneau la biserica odata. Ma gandeam, poate rugaciunile noastre nu erau vrednice ca nu puteam  scapa de teroarea sovietica. Tata nu si-a dat haina preoteasca niciodata jos. A primit toate necazurile cu smerenie. Am intrat cu moartea in suflet pe ogorul Domnului.�
 
Acuzat de neloialitate fata de puterea sovietica
 
Revenit din razboi, parintele a vrut sa slujeasca la Dobrusa, de care era legat din copilarie. De doua ori a fost alungat de acolo. A treia oara a fost  prins si dus la gara , unde a fost aruncat intr-un vagon cu destinatia Siberia. Mai multi ani, parintele Damian s-a ascuns de autoritati, deoarece plana aceeasi amenintare cu deportarea. �In timpul prigoanei sovietice, ma chemau la KGB si ma intrebau mereu pe cine am in Romania. Vroiau sa afle daca nu mentin relatii cu vechii mei prieteni din manastire, refugiati care si incotro. Venea periodic masina si ma lua in locul temut de multi, ulterior,  ma tineau cate 24 de ore inchis.�
 
 
Zeci de ani staretul a fost acuzat ca nu este loial fata de puterea sovietica.  A indurat multe nedreptati, insa nu uita de un juramant mai vechi pe care l-a dat in fata lui Dumnezeu, ca daca va scapa viu, il va sluji pana la moarte. �Daca eram slab in credinta, muream de frica sau procedam altfel.  Eram persecutat cu regularitate. La ora noua dimineata, ma scoteau din biserica si dus in directia KGB. Imi cereau sa ma lepad de biserica si de preotie. Biserica era dusmanul poporului, si preotul si dascalul si oricine intra acolo. Se intampla sa fiu amenintat si cu pistolul sa nu mai intru in locasul sfant. Multi preoti au cedat si au renuntat la propriile biserici,� afirma preotul.
 
Aflux continuu de pelerini in speranta vindecarii sufletesti si trupesti
 
De mai multi ani, parintele de la Dobrusa are faima unui neintrecut vraci sufletesc, dar si trupesc. Zilnic, de la ora sapte dimineata,  Manastirea Dobrusa este asaltata de mii de credinciosi, care vin cu diverse nevoi la vestitul staret. Desi are o varsta inaintata, parintele are rabdare cu fiecare in parte. Nimeni nu pleaca nemangaiat. Are fii duhovnicesti in mai multe tari. Comunica cu fiecare in limba lui materna, deoarece cunoaste romana, bulgara, rusa, ucraineana, maghiara, ceha, polona, franceza si partial germana. Cea mai dificila problema cu care se lupta oamenii care vin la staret, este durerea sufleteasca.
 
Fiecare dintre noi bea apa. Daca gaseste un izvoras cu apa buna, toti mergem la el sa ne potolim setea, asemenea acestor oameni. Acest izvoras sfintit este staretul Damian. Zeci de marturii exista ca prin rugaciunile acestui parinte se trateaza cele mai grele boli: cancerul, paralizia, pierderea graiului, sterilitatea etc.
 
Tratamente miraculoase
 
 
Nadejda,  preoteasa din Transnistria: �De patru ani, impreuna cu sotul meu il vizitam pe staretul nostru iubit. Mi s-a intamplat o mare nenorocire. Am avut un accident cu autoturismul. M-am ales cu o trauma grava la picior si nu puteam sa merg. Gratie rugaciunilor parintelui Damian,  am  ramas doar cu o cicatrice. M-am adresat unor medici emeriti, tratamentul carora nu a fost eficient. Riscam sa raman chiar fara un picior, deoarece aveam un inceput de cangrena. Sunt tare bucuroasa ca am scapat cu bine si ma inchin in fata rugaciunilor acestui parinte.�
 
Unei femeie din Tiraspol medicii i-au gasit tumoare la glanda tiroida. A venit intr-o sambata la parinte s-o binecuvanteze pentru operatia, care trebuia sa aiba loc de luni. El a refuzat sa-i dea binecuvantare, sfatuind-o sa urmeze un tratament prin rugaciune. Femeia a venit la parinte de noua ori  consecutiv. Ulterior, a stat o luna la Dobrusa, sub supravegherea staretului Damian. Ulterior, cand i-au facut ecografia la Centrul Oncologic din Chisinau, medicii nu i-au mai gasit tumoare. Au ramas extrem de mirati, deoarece erau atei. Ulterior, au avut curiozitatea sa-l viziteze pe parintele Damian.
 
O femeie din Tighina a ramas muta si nu a putut scoate nici un cuvant timp de sase ani. Dimineata cand se trezea, comunica cu casnicii ei prin biletele. A apelat la cei mai buni medici din republica si nu au putut-o trata. Ultima ei speranta a fost parintele Damian, despre care auzise ca trateaza cele mai grele boli. A stat de vorba cu staretul cam 40 de minute, dupa care i-a revenit darul vorbirii. Acestea sunt doar cateva marturii ale unui grup de pelerini de peste Nistru.
 
                                                *  *  *
 
In staretie, domneste o mireasma de tamaie si smirna. Sunt inconjurata de chipurile celor care vegheaza, desi nu se vad. Zeci de fotografii, obiectele celor care nu mai sunt cu trupul acolo, creeaza o atmosfera speciala. Timpul la Dobrusa de mai mult de 500 de ani sta pe loc. Toate veacurile sunt adunate laolalta. De la primii sihastri, la mucenicia calugarilor  impuscati de comunisti, pana la parintele nostru, unicul ramas in lupta sa nu fie pangarit locul acesta binecuvantat. Parintele Sofian Boghiu, Visarion Puiu, Ilie Cleopa, ne amintesc ca exista altceva decat viata comuna: grija zilei de maine, procrearea, ura, invidia, saracia sufleteasca, saracia sufleteasca s.a. rele sufletesti si trupesti.
 
Angelina Olaru

Alte destinaţii din Moldova
2011 aprilie 2011 august 2011 decembrie 2011 februarie 2011 iulie 2011 iunie 2011 mai 2011 martie 2011 noiembrie 2011 octombrie 2011 septembrie 2013 ianuarie Arcul geodezic Struve Casa-muzeu "Alexei Mateevici" din Căinari Casa-muzeu "Alexei Mateevici" din Zaim, Căuşeni Căuşeni Căuşeni - Biserica Adormirea Maicii Domnului Cetatea Soroca Chişinău - Cimitirul Armenesc - Mormântul lui Alexei Mateevici Lumânarea Recunoştinţei Mănăstirea Butuceni Mănăstirea Călărăşăuca Mănăstirea Căpriana Mănăstirea Chiştelniţa Mănăstirea Chiţcani-Noul Neamţ Mănăstirea Condriţa Mănăstirea Cosăuţi Mănăstirea Curchi Mănăstirea Cuşalăuca Mănăstirea Frumoasa Mănăstirea Glinjeni Mănăstirea Hagimus Mănăstirea Hâncu Mănăstirea Hârbovăţ Mănăstirea Hârjauca Mănăstirea Japca Mănăstirea Nicoreni Mănăstirea Priperceni-Curchi Mănăstirea Răciula Mănăstirea Rudi Mănăstirea Saharna Mănăstirea Suruceni Mănăstirea Tabăra Mănăstirea Ţâpova Mănăstirea Ţigăneşti Mănăstirea Ulmu Mănăstirea Zabriceni Mănăstirea Zloţi Orheiul Vechi Rezervația "Pădurea Domnească"
Sus

Centrul de Pelerinaj „EMAUS” din cadrul Mitropoliei Basarabiei

 Adresa: str. 31 August 1989, Nr. 161, Chişinău, Republica Moldova, Cod poştal: MD 2004

  (+373) 60.595.146, (+373) 68.471.670,

  Copyright © 2010. Toate drepturile rezervate. Site-ul a fost lansat oficial la data de 18 octombrie 2010