În prima zi am plecat spre Complexul monastic Meteora care se găsește în regiunea Tessalia, la aproximativ 180 km de Paralia Katerini, locul unde am fost cazaţi în satul Kalambaka de la poalele complexului. Cuvântul „meteora” înseamnă în limba greacă „suspendat în aer” şi se referă la mănăstirile seculare, ridicate pe rocile abrupte ale munţilor de mari oameni ai Bisericii. Ele sunt considerate pe bună dreptate unice în lume şi atrag un mare număr de turişti sau pelerini. Pentru mărturia creştină, istorică, arhitectonică, artistică şi geografică, Meteorele sunt recunoscute şi ocrotite de UNESCO şi de alte organizaţii internaţionale. În 1995, prin Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, teritoriul a fost proclamat „loc sfânt, imuabil şi inviolabil", ceea ce-i asigură protecţia şi-i garantează autenticitatea.

Mai întâi am ajuns la „Marea Meteoră”, cu hramul Schimbarea la Faţă, unde se poate admira arta bizantină care uimeşte prin grandoare, bogăţie şi frumuseţe. Se spune că Sfântul Athanasie, fondatorul Mănăstirii Transfigurării, a numit roca de bază a primei mănăstiri „Meteora”, dând astfel origine termenului de Meteora, care se păstrează până astăzi. Aici am cântat mai multe cântări religioase şi ne-am închinat la moaştele fondatorului mănăstirii şi la alte locuri sfinte. Cu un pic de efort ne-am îndreptat spre Mănăstirea Sfântul Ştefan, una din cele mai mici mănăstiri din cele ce se pot vizita. Deşi este accesibilă din punctul de vedere al drumului de parcurs, totuşi simţeam cum ne cuprinde oboseala. Se spune că pietrele necesare construcţiei ei au fost aduse aici cu scripeţi originali şi plase gigantice din cânepă toarsă. În acest loc binecuvântat de Dumnezeu ne-am odihnit şi am cântat câteva cântări în cinstea Învierii Mântuitorului Hristos. Răcoarea bisericii, liniştea, pacea pe care ţi le dau acele locuri sunt unice, de aceea simți că ai vrea să nu mai pleci de acolo. Ultimul popas din şirul acestor mănăstiri a fost Mănăstirea de maici „Sfânta Treime”.

A doua zi în zori am plecat spre portul Igoumenitsa de unde am luat feryboat-ul spre Insula Corfu sau Kerkyra, cum îi spun grecii, traversând Marea Ionică, având o suprafață de 614 km² și cu o populație de 105.000 de locuitori. Aici am participat la o procesiune cu moaștele Sf. Ier. Spiridon (12 Decembrie), făcătorul de minuni și ocrotitorul acestei minunate insule, apoi ne-am închinat la moaștele Sf. Împ. Teodora din Bizanț (11 Februarie), soția Împăratului Teofil, luptătorul contra sfintelor Icoane, care nu urma bărbatului său în eres, pentru că, ţinând în taină sfintele icoane, se închina lor cu dreaptă credinţă. După moartea bărbatului său, a adunat un sobor de sfinţi preoţi şi a adus sfintele icoane în biserică.Tot atunci, a instituit ca prima duminică din Postul Mare să fie numită Duminica Ortodoxiei. Pe la prânz ne-am întâlnit cu familia Preotului Voicescu din București care s-a mutat de peste 10 ani în această insulă și care ne-au fost călăuzitori la următoarele mănăstiri. Prima mănăstire vizitată împreună a fost a Sf. Mc. Paraschevi (sec. al II-lea), la o distanță de 10 km de capitala insulei. Aici ne-am putut închina la o icoană făcătoare de minuni a Sfintei mucenițe, dar și la mâna ei dreaptă. Apoi ne-am îndreptat pașii spre zona Paleokastritsa. De sus, deasupra golfulețelor din Paleokastritsa veghează o veche mănăstire ortodoxă, un loc care emană liniște și pace deși autocarele vin și pleacă necontenit pline cu turiști. Pare o adevărată industrie (și) mănăstirea Paleokastritsa, însă merită văzută, măcar pentru echilibrul și liniștea care domnește în acest loc sfânt, aflat la înălțime și la propriu și la figurat. Este atât de îngrijită și are atât de multe flori înmiresmate încât nu-ți mai vine să pleci. Piatra de temelie a ansamblului de la Paleokastritsa a fost pusă în anul 1228, dar clădirile care sunt vizibile astăzi datează din secolul al XVI-lea.

A treia zi ne-am îndreptat spre orașul Patra, capitala Peninsulei Peloponez, traversând un pod imens între orășelele Dirio și Andirio și care face legătura între partea continentală a Greciei și Peloponez. În acest oraș, ne-am putut închina în Catedrala mare la moaștele Sf. Ap. Andrei (30 Noiembrie), octrotitorul României și la crucea în formă de X pe care a fost spânzurat. În curtea catedralei mai există o mică bisericuță unde este adăpostit mormântul Sf. Ap. Andrei, dar și forma exactă a crucii Sf. Ap. Andrei. În partea stângă cum ieși din această bisericuță mai veche, am putut să admirăm peștera în care a viețuit Sf. Ap. Andrei, dar și izvorul său cu apă limpede. Ne-am luat rămas bun de la Sfântul românilor, promițându-i că vom reveni cu alți pelerini români și ne-am deplasat spre coasta de Nord a Peloponezului la Mănăstirea Lavra, mănăstire încărcată cu istorie, deoarece în anul 1821, la 25 Martie, Arhiepiscopul Ghermanos din Patra a înălțat steagul grecesc în semn de sfidare la adresa turcilor, începând astfel Războiul de Independență. Astăzi, mănăstirea este locul unui pelerinaj ce are loc anual la aceeași dată și care comemorează începutul luptei de eliberare de sub stăpânirea turcească. La această mănăstire ne-am putut închina la moaștele Sf. Alexie, omul lui Dumnezeu (17 Martie), cel care a viețuit ca un slujitor în casa tatălui său, fără ca să știe părinții săi cine este și Sf. Filaret cel Milostiv (1 Decembrie), care avea o inimă mare, plină de dragoste adevărată şi, precum altădată patriarhul Avraam, s-a dovedit iubitor de străini şi totdeauna gata spre slujirea aproapelui. Mai târziu, am plecat spre Mănăstirea Marea Peșteră, care adăpostește o icoană foarte veche a Maicii Domnului cu Pruncul în brațe găsită într-un copac de Sf. Cuv. Eufimia, care după tradiție a fost pictată și sculptată în ceară de Sf. Ap. Luca. Tot aici se află într-un mic paraclis mai multe sfinte moaște: mâna stângă a Sf. Haralambie, o parte din capul Sf. Mc. Varvara, moaștele ctitorilor mănăstirii Sf. Eufimia, Sf. Cuv. Simeon și Teodor și altele.

În a patra zi dimineață am mers la Mănăstirea Sf. Cuv. Patapie (8 Decembrie), unde ne-am închinat la moaștele întregi ale Sfântului, dar și la capul Sfintei Ipomoni, (29 Mai sau 13 Martie), soția Împăratului bizantin Manuil al II-lea Paleologul. Ipomoni prin traducere din limba greacă înseamnă Sfânta Răbdare. Cuviosul Părintele nostru Patapie era de loc din Teba Egiptului. Alegând viaţa călugărească, a urmat lui Hristos şi s-a nevoit mulţi ani în pustiu. Apoi a venit la Constantinopol, unde a făcut foarte multe minuni: a dat orbilor vedere, a vindecat, ungând cu untdelemn sfinţit pe idropici, a izgonit demoni, a vindecat cancerul. Apoi şi-a dat în pace, Domnului, duhul său.La amiază am făcut o incursiune în inima Peloponezului la bisericuța prin zidurile căreia și-au făcut loc 17 copaci, înalți de 30 de metri, iar din temeliile ei izvorăște Apa/Aghiasma la rugăciunea Sfintei Teodora din Arkadia care a fost martirizată în acest loc. Seara am sfârșit ziua la Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului de la Malevi, unde am participat la slujba Vecerniei și a Paraclisului Maicii Domnului și ne-am putut închina la Icoana Făcătoare de minuni a Adormirii Maicii Domnului, pictată de Sf. Apostol și Evanghelist Luca.

În a cincea zi după ce am participat cu toții la Sf. Liturghie, ne-am îndreptat spre Portul Pireas (Pireu) de lângă capitala Greciei, Atena, de unde am luat feryboat-ul spre Insula Eghina pentru a merge la Mănăstirea Sf. Ier. Nectarie de Eghina (9 Noiembrie), care adăpostește moaștele acestui sfânt mare vindecător de cancer și de alte boli. După ce ne-am închinat la moaștele, mormântul și căsuța sfântului, am participat la privegherea în cinstea Adormirii Maicii Domnului. În acest timp, ne-am bucurat enorm de mult să auzim bătăile toiagului sau a inimii sfântului de la mormântul său.

În a șasea zidimineața, ne-am îndreptat spre portul Kilini, de unde am luat feryboat-ul spre a merge pe insula Kefalonia din Marea Ionică. Ajunși pe această insulă, am vizitat bisericuța Adormirii Maicii Domnului din localitatea Pastra, care adăpostește o Icoană Făcătoare de Minuni a Macii Domnului. Aici localnicii aduc în fiecare an în luna Mai crini pe care îi lasă la această icoană spre a fi uscați, iar de praznicul Adormirii Maicii Domnului, acești crini, prin bunăvoința Maicii Domnului, înfloresc în chip minunat. La finalul Sfintei Liturghii, acești crini înfloriți sunt împărțiți credincioșilor, ca o binecuvântare. După ce ne-am închinat la această icoană a Maicii Domnului, ne-am deplasat spre localitatea Markopoulo, unde există o bisericuță unde an de an vin șerpii Maicii Domnului. Șerpii Maicii Domnului reprezintă o minune deosebită pe care Maica Domnului o săvârșește anual, în vremea postului Adormirii Maicii Domnului, în insula Kefalonia.

În fiecare an, în luna august, în postul Adormirii Maicii Domnului, când creștinii prăznuiesc Schimbarea la Față (6 August) și Adormirea Maicii Domnului (15 August), un număr însemnat de șerpi mici (din păcate în ultimii ani, au venit foarte puțini șerpi, iar preoții și localnicii spun că vor veni timpuri grele), apar în jurul bisericii și a clopotniței din localitatea Markopoulo. În această perioadă, biserica închinată Maicii Domnului "Langouvarda" este luată cu asalt de o specie unică de șerpi mici, fiecare având capul însemnat cu o cruce.

Șerpii vor dispărea, iarăși în chip minunat, după slujba de seară săvârșită în ziua de Adormirea Maicii Domnului.

Există o emoție generală legată de apariția acestor șerpi, nu atât pentru vreun potențial pericol, cât pentru faptul că dacă aceștia nu vor apărea în perioada amintită, ceva rău se va întampla. Astfel, în anii 1940 și 1953, când șerpii nu au fost prezenți la biserica din Markopoulo, au avut loc războaie și calamități naturale.

Această biserică se află zidită pe locul fostei Mănăstiri Langouvarda, distrusă de turci, precum și de un cutremur, în anul 1953. Tradiția locală, bazându-se mai mult pe legende însă, spune că, în momentul în care mănăstirea a fost atacată de pirați, cândva în anul 1705, maicile s-au rugat Maicii Domnului să le transforme în șerpi, spre a nu fi luate prizoniere sau batjocorite. Rugăciunea acestora a fost ascultată, iar pirații s-au înfricoșat de vederea șerpilor.

Spre bucuria noastră, am avut ocazia să vedem și noi unul din cei doi șerpi care au venit anul acesta, seara pe 13 August, cu întârziere de o săptămână. Unul a fost dus la biserica din satul Agrinio la o distanță de 5 km de satul Markopoulo, iar altul în această biserică. Bucuria a fost și mai mare, când preotul paroh a făcut o procesiune cu cântări în cinstea Maicii Domnului până la Clopotnița bisericii, unde a pus șarpele pe Sfânta Evanghelie și i-a dat drumul să meargă de unde a venit. Seara am încheiat-o la Mănăstirea Sf. Cuv. Gherasim (16 August și 20 Octombrie), izbăvitorul de demoni și vindecătorul de boli psihice, unde am participat la slujba Privegherii în cinstea sfântului, la care ne-am și închinat, fiind așezat în picioare în partea stângă a noii catedrale a mănăstirii. În anul 1953, imediat după ce s-a înregistrat puternicul cutremur de pământ, care a distrus insula Kefalonia în proporție de 90%, au fost foarte multe arătări ale Sfântului Gherasim de-a lungul întregii insule. Cei care au fost vătămați și au fost prinși în interiorul locuințelor și al clădirilor au spus că acesta i-a mângâiat și i-a întărit.

În ziua a șaptea ne-am deplasat spre Insula Zakintos la Mănăstirea Sf. Ier. Dionisie (17 Decembrie), Episcopul Eghinei, unde ne-am închinat la moaștele sfântului. Sfântul Dionisie s-a arătat asemenea unei stele strălucitoare încă din anii tinereții sale, asemenea multor mucenici și sfinți care au trăit după căderea Constantinopolului. Sfântul Dionisie s-a născut în Insula Zakynthos în 1547, într-o familie cunoscută în întreaga insulă pentru buna condiție socială și bunăstarea materială. După ce și-a slujit eparhia un timp îndelungat, Sfântul Dionisie s-a retras alegând să se întoarcă în Zakynthos, unde și-a petrecut restul vieții ca stareț al Mănăstirii Anafonitria. Sfântul Dionisie a trecut la cele veșnice în anul 1624, la vârsta de 77 de ani. Potrivit dorinței sale, trupul său a fost înmormântat la mănăstirea sa de metanie din Strofadia. Când, după mulți ani, oamenii au dorit să mute moaștele sale, trupul a fost descoperit întreg și intact, îmbrăcat în veșmintele episcopale, așa cum fusese înhumat, răspândind un miros de bună mireasmă. Sfintele sale moaște au fost apoi duse în Zakynthos,  unde sunt cinstite de către numeroși pelerini în Biserica Sfântul Dionisie. Seara am înnoptat lângă Canalul Corint. Canalul Corint este un canal artificial care leagă Golful Corint din Marea Ionică de Golful Saronic din Marea Egee. Canalul taie Istmul Corint și separă Peloponezul de restul Greciei. Canalul are 6,3 km lungime, fiind construit între anii 1881 - 1893. Canalul Corint a fost considerat o mare realizare tehnică a acelor timpuri. Prin construcția lui era scurtat drumul vaselor mici de transport cu 400 km. Datorită lățimii de doar 21 m, canalul este prea îngust și nu poate fi folosit de cargoboturile de mare capacitate. În zilele noastre, canalul este folosit în principal de vasele turistice. Peste 11.000 de vase folosesc această cale navigabilă.

În a opta zi, fiind Duminică, am participat la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Bunavestire din orășelul Nea Makri. La această mănăstire de maici, în biserica principală (Katolikon), în partea dreaptă se află moaștele întregi ale Sfântului Cuvios Efrem cel Nou (5 Mai).

Sfântul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri - este un Mare Sfânt (descoperit recent) al Bisericii Ortodoxe, care este cunoscut în toată lumea atât pentru marea sa putere făcătoare de minuni, cât și pentru rapiditatea ajutorului său, fiind supranumit "Grabnic Ajutător în toate nevoile". Sfântul Efrem cel Nou mai este recunoscut și ca SALVATOR al celor DEZNĂDĂJDUIȚI și ca OCROTITOR al celor DEPENDENȚI de DROGURI.

Sfântul Efrem cel Nou a trăit în secolul al XV-lea în Grecia. A viețuit ca monah la Mănăstirea Buneivestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de pe Colina Neprihăniților de la Nea Makri din Attica, Grecia. După ce a trăit 27 de ani în nevoința călugărească aspră, mănăstirea de pe Colina Neprihăniților a fost cotropită de otomani. Turcii au ucis monahii prin decapitare, iar pe Sfântul Efrem cel Nou l-au făcut rob și l-au torturat în felurite chipuri, de nenumărate ori, timp de 8 luni. La sfârșit, turcii l-au atârnat cu capul în jos într-un copac bătrân, i-au străpuns trupul cu multe cuie - din acelea cu care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos pe Cruce, apoi i-au înfipt în pântece un tăciune aprins. Astfel și-a dat sufletul în mâinile Domnului, la data de 5 mai 1426.

Vreme de 500 de ani nu a știut nimeni de acest Mare Mucenic din Nea Makri, până pe 3 ianuarie 1950, când Sfintele sale Moaște – care sunt înmiresmate și pline de har – au fost descoperite prin revelație de monahia Macaria, stareța Mănăstirii Buneivestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de pe Colina Neprihăniților (până la cotropirea ei de către turci, această mănăstire era de călugări, iar din secolul al XX-lea – când a fost restaurată – este de maici).

După descoperirea Sfintelor sale Moaște, Sfântul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri - s-a arătat de nenumărate ori stareței Macaria, altor maici și multor creștini (mulți dintre ei nu știau nimic despre Sfântul Efrem cel Nou), fie sub chipul unui nevoitor cu fața brăzdată de multe osteneli, fie purtând veșminte preoțești, fie ca un călugăr, mărturisind: “Mă numesc Efrem!” și relatându-le viața sa și chinurile și torturile la care a fost supus pentru mărturisirea dreptei Credințe Ortodoxe. Celor mai mulți, imediat după arătare, Sfântul Efrem cel Nou le-a rezolvat problemele: pe unii i-a vindecat de boli incurabile, altora le-a întărit credința, pe alții i-a izbăvit de primejdii sau de foc, pe mulți deznădăjduiți i-a mângâiat.

După Sfânta Liturghie ne-am deplasat în capitala Greciei, orașul Atena, un oraș cu aproximativ 4,5 milioane de locuitori, cu străzi înguste și cu o priveliște deosebită. Primul obiectiv din acest oraș a fost la biserica Sf. Ioan care adăpostește moaștele Sf. Nicolae Planas (2 Martie), ocrotitorul celor căsătoriți, care a slujit în această biserică vreme de 50 de ani. Apoi ne-am îndreptat pașii spre inima capitalei în Piața Sintagma sau Piața Constituției, unde am admirat clădirea Parlamentului. Construită pentru a fi palat regal, aceasta a fost terminată în 1842, balconul său fiind locul din care regele Otto I a proclamat prima Constituție a Greciei. În fața clădirii, marcând limita pieței, se află Momântul Soldatului Necunoscut. Garda permanentă de aici, formată din soldați greci denumiți evzone, poartă costumele tradiționale cu beretă roșie, tunică de culoare închisă în timpul iernii sau vestă roșie în timpul verii, kilt scurt de culoare albă peste pantaloni strâmți tot albi și saboți roșii de lemn împodobiți cu ciucuri foarte mari. Spre bucuria noastră, am ajuns în timpul când are loc ceremonia principală de schimbare a gărzii, prin complicatele manevre. După amiază am vizitat Mănăstirea Sf. Cuvios Porfirie Kavsokalivitul (2 Decembrie), canonizat recent de Patriarhia Ecumenică, unde ne-am închinat în chilia și la lucrurile sale personale, epitrahilul și Icoana Maicii Domnului. Următoarea mănăstire pe care am vizita-o a fost a Sfântului Ier. Partenie (7 Februarie), Episcopul Lampsacului, unde ne-am închinat la capul sfântului ierarh, dar și la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului. Spre seară am parcurs un traseu până pe Insula Evia, a doua ca mărime, după insula Creta, unde am înnoptat lângă biserica Sf. Mc. Ioan Rusul (27 Mai), care adăpostește moaștele întregi ale sfântului, o icoană făcătoare de minuni a sfântului, dar și fesul și cureau sa, pe care le-a purtat în timpul vieții.

În a noua zi, am participat la Sf. Liturghie în biserica Sf. Ioan Rusu, apoi ne-am îndreptat spre Mănăstirea Sf. Cuv. David (1 Noiembrie), copilul Înaintemergătorului, unde am putut săruta capul sfântului și ne-am închinat la mormântul Cuv. Iacob Tsalikis, unul din cei mai mari duhovnici ai Greciei, care urmează să fie trecut în rândul sfinților. Datorită celor doi preoți care ne-au însoțit în pelerinaj, am putut săvârși un parastat pentru părintele Iacob Tsalikis, lângă mormântul său de lângă biserică. După parastas, am părăsit Insula Evia și în drumul nostru spre Thessalonic, am trecut pe la Mănăstirea Kato-Xenia, adică Străina de Jos, care adăpostește o Icoană Făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită Străina, deoarece venea dintr-un loc străin, de unde vine și numele mănăstirii, dar și la o parte din Brâul Maicii Domnului, făcut din păr de cămilă și, alături de Cinstitul ei Acoperământ, constituie singura amintire prețioasă ce se păstrează din viața ei pământească. De-a lungul vremii, Brâul Maicii Domnului a vindecat nenumărați bolnavi, în special pe cei ținuți de boala cancerului, și a ajutat să nască mulțime de femei care nu puteau avea copii. Tămăduirea acestora s-a produs prin purtarea în jurul brâului a unei "panglici" care a fost atinsă de racla în care se păstrează Brâul Maicii Domnului.

După ce ne-am închinat la aceste sfinte odoare, am trecut și pe la peștera cu izvorul vindecător de boli, mai ales pentru bolile de ochi, a Sfintei Mc. Paraschevi (26 Iulie). Seara am înoptat în portul Ouranopolis, numit și orașul cerului, port de unde pleacă majoritatea feryboat-urile spre Sfântul Munte Athos.

A noua zi, ne-am urcat pe un vas de croazieră pentru a face un traseu pe coasta de Sud-Vest a Sfântului Munte Athos, de unde am putut admira mănăstirile Dohiariu, Xenofontos, Pantelimon, Portul Dafni, Simonos Petras, Dionisiu, Grigoriu și altele. Marea noastră bucurie a fost aducerea din Sfântul Munte a Icoanei Făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Dionisiu, a mânei drepte a Sf. Ioan Botezătorul, dar și a unei părți din Lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos. În drumul nostru spre Mănăstirea Filiro, unde am și înoptat am făcut un scurt popas la Mănăstirea Souroti în apropierea oraşului Thessalonic, unde se găseşte mormântul Cuviosului Părinte Paisie Aghioritul și moaștele Sf. Arsenie Capadocianul (10 Noiembrie), dar și la Mănăstirea Sfânta Anastasia (22 Decembrie), vindecătoare de vrăji și de otravă, unde ne-am închinat la moaștele întregi ale Sfântului Ier. Teona (4 Aprilie), Arhiepiscop al Thessalonicului. Cu părere de rău, am aflat că moaștele Sfintei Anastasia au fost furate în urmă cu doi ani din această biserică, însă se păstrează locul unde erau adăpostite sfintele moaște.

În a zecea zi, după ce am servit micul dejun la Mănăstirea de maici de la Filiro și ne-am închinat la moaștele Sfinților noi mucenici Nicolae, Rafail și Irina (9 Aprilie), care au pătimit mucenicia din mâinile turcilor la anul 1643, ne-am îndreptat spre oraşul Thessalonic, capitala de Nord a Greciei. Acest vechi oraş creştin care are o lungă istorie a reuşit să îmbine într-un mod armonios elementele de arhitectură modernă cu trecutul istoric. A fost întemeiat de Kasandros, ginerele lui Filip al II-lea al Macedoniei şi cumnatul lui Alexandru cel Mare, în cinstea iubitei sale soţii Tessaloniki, în anul 351 înainte de Hristos.

Aici ne-am îndreptat către un punct cu o deosebită rezonanță spirituală și istorică: este vorba de Biserica Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir (26 Octombrie). În aceeaşi biserică se află şi moaştele Sfintei Anisia, care a murit de moarte martirică în timpul lui Maximian (30 Decembrie).

Am ajuns apoi la biserica Sf. Sofia (Înţelepciune), care din punct de vederea arhitectural a fost inspirată de grandioasa Biserică Sfânta Sofia de la Constantinopol, construită din dorinţa împăratului Iustinian. Agia Sophia, aşa cum o numesc grecii, este un punct turistic foarte căutat şi admirat în Thessalonic, datorită cupolei, mozaicurilor, picturii murale foarte vechi, dar şi pentru că aici găsim moaştele Sfântului Episcop Vasile cel Nou.

De aici ne-am îndreptat spre Biserica Mitropolitană din Thessalonic, unde ne-am închinat la moaştele Sfântului Ierarh Grigorie Palama (14 Noiembrie), apoi spre biserica unde se află moaştele Sfintei Teodora, comoara Thessalonicului (5 Aprilie) şi a Sf. Cuvios David (26 Iunie), cel care l-a impresionat cu învățăturile sale pe Împăratul Iustinian.

Spre deplasarea noastră spre România, am făcut un mic popas la Mănăstirea Sf. Cuv. Ioan de Rila din Bulgaria (18 August și 19 Octombrie), cunoscut ca ocrotitor al poporului bulgar, unde ne-am închinat la moaștele întregi ale sfântului, dar și la Catedrala Aleksandr Nevski din Sofia, capitala Bulgariei.

Cu acest ultim popas am încheiat periplul nostru în această parte a ortodoxiei.

După cum în viaţa de toate zilele fiecare om îşi doreşte să trăiască zile îndelungate, în pace, îmbelşugate şi pline de bucurii materiale, tot astfel ar trebui din punct de vedere sufletesc să-L caute pe Dumnezeu prin sfinţii Săi, care prin invocarea numelui lor ne aduc bucurii ale inimii, ne întăresc nădejdea şi ne ajută să sporim în dreapta credinţă.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

A consemnat: Parintele Diacon Marin Osoianu

August 2014

Sus