Centrul de Pelerinaj EMAUS al Mitropoliei Basarabiei

Impresii / Cartea oaspeţilor

Clara | 01 Octombrie 2019, 11:47

Recent revenită dintr-un pelerinaj din România.
Am avut o călătorie de suflet spre mănăstirea Prislop şi nu doar, mănăstirile Sâmbăta de Sus, Floreşti, Catedrala din Alba Iulia etc.. Mulţumesc EMAUS că ne oferă posibilitatea de a vedea frumoasa Românie şi de a vizita locuri de o adevărată revelaţie spirituală.
Tot respectul şi aprecierea pentru părintele Andrei care, pe tot parcursul călătoriei a avut grijă ca cuvîntul Domnului să se implanteze adînc în sufletele pelerinilor.
Atmosfera caldă de la mănăstirile vizitate, măicuţele primitoare şi sutele de creştini prezenţi au amplificat vibraţiile sufletului şi dorinţa de a reveni.

Tanase Ionela | 04 Iunie 2018, 18:18

Multumim Bunului Dumnezeu ca ne-am intors cu bine din pelerinajul din Ucraina. Revazand dupa 14 ani locuri, calugari, icoane,sf. moaste, trairile au fost ca la inceput. Cu plusuri si minusuri, ca in orice pelerinaj, Dumnezeu ne-a ajutat sa trecem peste toate incercarile. Alaturi ne-a fost Preotul Florin Acatrinei,un minunat tovaras de drum,cu Har si Daruire. Dumnezeu sa-l aiba in paza! Pana la urmatoarea intalnire va dorim tot binele din lume.

dobrescu bebi | 26 Septembrie 2016, 13:25

Am fost acum in octombrie in ucraina si va invit cu mult drag,veniti sa vedeti cum este ortodoxia traita. Am avut un insotitor de grup mai deosebit deoarece dorea sa ne arate si lucruri care nu erau cuprinse in program. A reusit dar celor care vor sa mearga in pelerinaje le recomand sa se marturiseasca mai intai deoarece toate lucrurile le vor vedea si le vor intelege altfel. Ispite vor fi dar se trec usor si cu mult discernamant. De ce EMAUS? Pentru ca sunt tineri ,inimosi chiar daca au si unele scapari de ex= cei care se urca din Suceava trebuie anuntati ca nu se mai trece la intorcere prin aceasta localitate, ei trebuie sa se intoarca din Iasi,apoi nu se sta mereu la Sf. Liturghie, dupa cum se sune in program,deoarece timpul e foarte scurt ,asa cred eu,iar uneori insotitorii de grup au multa ravna pentru haina monahala incat uita si de restul mirenilor dar sunt lucruri minore care se pot indrepta. Dupa cum am spus sunt tinerii ,inimosi,romanai pana in maduva oaselor si pusi pe fapte mari. Veniti sa ii cunoasteti. NU sunt perfecti dar sunt deschisi si va astepta cu drag.

Bebi.M | 29 Iunie 2016, 19:22

Am fost in Ucraina ,acum ,in iunie. Am plecat mai neicrezatoare dar m-am intors cu multe lucruri invatate. Mergeti sa vedeti ce inseama sa traiesti credinta si in primul rand sa vedeti cat de multi oameni care au fost ca si noi au devenit sfinti. Nu spun sa devenim sfinti dar macar sa incercam sa schimbam ceva in noi. Insotitorul de grup a fost ,desi nascut peste Prut ,mai roman ca noi. Totul e deosebit la Emaus, incercati pt ca ei isi pun un pic din suflet ,un pic din inima ,si nu e doar pt bani. Eu una asa am simtit.

Stela Rusu | 17 Martie 2015, 19:18

In luna februarie a anului curent am avut marea fericire sa merg in pelerinaj in Israel. Imi doream foarte mult sa ajung in special la Biserica Nasterii Domnului nostru Isus Hristos si Biserica Invierii Mantuitorului. Dorinta arzatoare de a ajunge la locurile sfinte m-a facut sa incep a cauta insistent diverse modalitati de a-mi realiza visul. Centrul de Pelerinaj Emaus l-am gasit prin intermediul internetului si imediat cum am vazut ca in cateva saptamani urma sa fie organizat un pelerinaj in Israel, mi-am dat seama ca era exact ceea ce cautam. Totul a fost organizat la cel mai inalt nivel, iar noua, pelerinilor, nu ne-a ramas decat sa ne bucuram de locurile sfinte pe care Dumnezeu a ingaduit sa le vizitam.
Emotia pe care am trait-o in cele sapte zile de pelerinaj este de nedescris. Bucuria pe care am simtit-o atunci cand am intrat in Biserica Sfantului Mormant, cand am pasit in pestera unde s-a nascut Mesia, dar si fiorii pe care i-am simtit atunci cand am parcurs Drumul Crucii sau cand am intrat in Biserica care adaposteste mormantul Maicii Domnului, precum si bucuria atingerii celorlalte locuri sfinte, toate m-au facut sa simt adevarata fericire. Aceasta fericire nu se compara cu nimic in lume, pentru ca patrunde in adancul sufletului si ramane acolo pentru totdeauna.
Numai aflandu-ma in mijlocul unor locuri atat de binecuvantate, mi-am dat seama cat de mici si neinsemnate sunt grijile vietii cotidiene. Acum, mai mult ca oricand, sunt convinsa de faptul ca, prin credinta neclintita si rugaciune sarguincioasa, oamenii pot depasi orice incercari si ispite, chiar si greutatile care par de netrecut.
Pentru mine pelerinajul in Israel a fost o experienta pe care as vrea sa o repet macar inca o data in viata. Eu cred ca locurile sfinte cheama, altfel cum sa explic faptul ca desi nu a trecut nici macar o luna de cand am revenit din pelerinaj, deja imi este foarte dor de Tara Sfanta. De cand am revenit, ma visez de multe ori acolo si ma cuprinde o tristete enorma cand imi dau seama ca a fost doar un vis. Ma rog lui Dumnezeu sa ma ajute sa reusesc sa mai vizitez acele locuri binecuvantate si recomand tuturor sa traiasca aceasta experienta unica din punct de vedere spiritual si emotional.
Multumesc inca o data tuturor celor care au facut posibil acest pelerinaj, dar in primul rand ii multumesc din suflet Bunului Dumnezeu pentru ca m-a invrednicit sa pasesc si eu nevrednica, pe pamantul pe care a pasit Mantuitorul nostru Isus Hristos.
Stela Rusu

Iurii Maria | 23 Decembrie 2014, 16:16

Recomand tuturor vizitarea Sfintelor manastiri din Romania! In primul meu pelerinaj am fost in 2011 la mormantul Sfantului Parinte Arsenie Boca. Ajutorul a venit imediat doar ca eu l-am inteles mult mai traziu cand am inceput sa citesc din invataturile Parintelui dar si alte scrieri duhovnicesti. Toate categoriile de varsta ar trebui sa viziteze locurile sfinte dar ma adresez in special celor tineri( avand si eu 28 ani)- dragilor traim in timpuri in care valorile parca s-au inversat, timpul parca nu ne mai ajunge iar banii i-am cheltui mai degraba pentru poftele trupului nostru dar sufletul - ...nu ne mai ajung nici timp si nici bani.Chiar daca la inceput vreti sa vizitati doar ca turisti, din curiozitate.. nu conteaza, important e sa ajungeti si din toata inima sa cereti binecuvantare de la Sfintele Moaste, si ajutorul nu va intarzia sa apara. Fiind si eu o ratacita a acestei perioade in care traim, in care domina violenta, agresivitatea si indiferenta va invit cu toata dragostea sa cunoasteti si alte modele de oameni pe care ii veti intalni doar in pelerinaje. Doamne ajuta !!!

Alexandra | 17 Noiembrie 2014, 16:11

Doamne ajuta! Cand vom merge in pelerinaj la Sf. Vasile de la Poiana Marului?

Liuba Stavinschi | 14 Iulie 2013, 19:02

SUNTEM URMAŞII UNUI NEAM VITEAZ, CU CREDINŢĂ ÎN DUMNEZEU
Începutul lunii iulie din anul curent a purtat paşii unui grup de pelerini din oraşul Rezina pe locuri pline de istorie şi mîndrie de neam - Bucovina şi Maramureşul Romîniei, umplîndu-i de mîndrie pentru înaintaşi, dar şi de responsabilitatea de a "sta strajă la hotare" şi a păzi "acest pămînt". Emoţiile ce ne-au însoţit pelerinajul au fost multe, mari şi permanente, cota maximă înregistrînd-o în ziua de 2 iulie, la Mănăstirea Putna, alături de amintirea veşnic vie a Marelui Voievod Ştefan cel Mare şi Sfînt.
Ideea unui pelerinaj în Romînia s-a născut pe 25 decembrie trecut, atunci cînd membrii AO "Nufărul" au făcut totalurile activităţii în anul 2012. Şi aşa cum gîndurile bune şi curate numaidecît au a se împlini, iată-ne pe 1 iulie la Suceava. Suceava cu Cetatea de Scaun, Biserica Mirăuţi (prima Mitropolie a Moldovei (a. 1401)), Biserica Domniţelor, Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou cu moaştele Sfîntului Ioan - primul ocrotitor al Moldovei...
Pe 2 iulie, treziţi în zorii zilei, purcedem pe "cel din urmă drum prin ţară" al lui Ştefan cel Mare - drumul de la Cetatea de Scaun pînă la Mănăstirea Putna, locul odihnei de veci a strălucitului nostru înaintaş. Ştefan cel Mare "s-a stramutat la lăcaşurile de veci" la 2 iulie 1504 şi a fost îngropat în biserica Mănăstirii Putna, fiind plîns de întreg poporul, cum consemnează cronicarul: "iar pe Ştefan Vodă l-a îngropat ţara cu multă jale şi plîngere în Mănăstire în Putna, care era de dînsul zidită. Atîta jale era, de plîngeau toţi ca după un părinte al său, caci cunoşteau toţi că s-au scăpat (păgubit) de mult bine şi multă apărătură".
A fost plîns de întreg poporul şi de tot pămîntul Moldovei, cum se spune şi azi în cîntarea populară: "Plînge dealul, plînge valea,/ Plîng pădurile bătrîne/ Şi norodu-n hohot plînge:/ Cui ne laşi pe noi, Stăpîne?". Suntem copleşiţi de emoţii şi de măreţia zilei ce-o trăim, stare amplificată de dl Anatolie Nicorici, ghidul nostru, prin citire de poezie închinată lui Ştefan şi locului spre care ţinem calea.
La Putna - lume de pe lume şi atmosferă de aleasă sărbătoare. Dar şi împlinire de vise mai vechi pentru mulţi dintre noi - de a fi, pe 2 iulie, la Putna. Personal traiesc emoţii duble, mai fiind şi ziua în care am venit pe lume. După sfînta liturghie, pelerinii, prin dna Liuba Stavinschi, îmi fac o surpriză extraordinară - un gest de atenţie şi un buchet de cuvinte alese, oferite chiar în biserică, lîngă mormîntul lui Ştefan cel Mare... Extraordinar moment, unic şi de neuitat! Mulţumesc sincer şi din suflet tuturor, inclusiv pentru "Mulţi ani trăiască!", interpretat, la îndemnul dlui Anatolie, în autocar.
Aplecaţi de dulcea povară a mîndriei pentru înaintaşul nostru, mergem la Biserica Dragoş Vodă (cea mai veche biserica din lemn din Europa), la chilia Sfîntului Daniil Sihastru, urcăm la Crucea Neamului, vizităm mănăstirile Suceviţa şi Moldoviţa... Şi abia spre miezul nopţii, plini de impresii, dar nicidecum obosiţi, poposim la Dorna Arini, ctitorie a ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului. Frumuseţea sfintei mănăstiri ne alungă somnul şi ne încîntă ochiul. După o scurtă noapte cu somn liniştit şi odihnitor, dimineaţa mergem la slujbă, luăm ageazmă şi anaforă, iar bunele călugăriţe din obştea mănăstirii, prin servirea unui mic dejun, au grijă să ne întărească pentru drumul nostru de pelerini ce-l vom urma.
Urcăm în munţi, ajungem la pasul Prislop, locul prin care Bogdan Voievod, cu secole în urmă, a descălecat în viitoarea Ţară a Moldovei. Pe creasta muntelui ne închinăm în Mănăstirea "Sfînta Treime", ne închinăm la icoane şi aprindem cîte o lumînare de sănătate şi în amintirea celor adormiţi în Biserica din staţiunea Borşa, urcăm cu telescaunul, după care meregm pe jos înspre Cascada cailor - un loc fermecător de frumos. În continuarea drumului nostru trecem pe acasă pe la Bogdan I, întemeietorul Ţării Moldova, loc de popas fiindu-ne de această dată Mănăstirea Bîrsana. Ochiul nu mai oboseşte să admire, sufletul - să salte de mîndrie pentru neamul nostru, iar toată fiinţa - sa rîvneasa o revenire pe aceste locuri...
Ultima zi a pelerinajului nostru s-a lasat, la fel, cu multe emoţii, dar au prevalat cele negative, generate de vizitarea Memorialului victimelor comunismului şi al rezistenţei din închisoarea din Sighet - închisoare care a încăput în celulele ei, mutilînd şi distrugînd, floarea naţiunii. Cu sufletul greu de povara celor văzute la Sighet, mergem la Mănăstirea Săpînţa, unde ne mai scuturăm de greul ce ne apasă. Tot la Săpînţa vizităm Cimitirul vesel, unicat de mare valoare, opera de-o viaţa a renumitului sculptor, pictor şi poet popular Ioan Stan Pătraş, continuată de Dumitru Pop, zis Tincu, unul dintre ucenicii săi...
Este zi de joi, 4 iulie. De aici, de la Săpînţa, pornim spre casă. În drum reuşim să mai admirăm locuri alese, trecem pe la casa părintească a lui Liviu Rebreanu, prin geamul autocarului urmărim ctitorii şi monumente, despre care ne vorbeşte neobositul nostru ghid Anatolie Nicorici. Trecem hotarul din Ardeal în Moldova, admirăm Crucea de hotar, Castelul Bran, intrăm în Bucovina şi nu mai contenim sa ne minunăm de peisajul rustic ce ne întîmpină şi petrece cu acelaşi îndemn - de revenire. Un magnific curcubeu ne tot urmăreşte şi protejează cu varietate de culoare, aidoma zbuciumatei şi plinei de glorie istorii a neamului românesc... Dar geana amurgului e necruţătoare şi, treptat-treptat, fură privirii noastre feeria peisajului...
În zorii zilei trecem hotarul. Cu mulţime de impresii, cu bagajul cunoaşterii îmbogăţit şi cu dorinţa de a mărturisi şi altora despre trăirile ce ne-au încercat în pelerinajul din 1-4 iulie prin Bucovina şi Maramureş. Lucru pe care, în continuare, îl şi va face cu mult drag o parte dintre pelerini.
Îndemnul meu la acest sfîrşit de relatare este de a vizita şi a cunoaşte, de a studia şi a nu cădea în mrejele celor care vin cu o abordare sau alta, de a conştientiza că suntem urmaşii unui neam viteaz, plin de glorie şi de credinţă în Dumnezeu.
Aculina POPA

CĂLĂTORIE PENTRU TRUP ŞI SUFLET
Am avut fericita ocazie să călătoresc nu o singură dată prin locurile pitoreşti, pline de istorie ale României, vizitînd mănăstiri, biserici şi cetăţi. În tot acest timp nu am putut să ajung la Putna, ca să mă închin la mormîntul celui mai mare romîn al neamului nostru - Ştefan cel Ma-re şi Sfînt. Dar Bunul Dumnezeu le-a rînduit pe toate atît de bine, încît, în acest an, pe 2 iulie, am plecat la Putna. Nu singură, ci alături de 26 de prieteni şi colegi din oraşul Rezina. Această minunată călătorie a fost posibilă prin intermediul Centrului de Pelerinaj EMAUS al Mitropoliei Basarabiei. Satisfacţia de pe urma călătoriei mi-a fost dublă: mi-am împlinit visul meu şi am ajutat şi la împlinirea altor vise. Pelerinajul a fost ghidat de Anatolie Nicorici, om de o cumsecădenie rară, bun creştin cu o dragoste deosebită faţă de Dumnezeu şi faţă de înaintaşii neamului romînesc.
Am trăit clipe fericite, fiindcă nu există un alt loc în lume mai frumos ca Bucovina din Nordul Moldovei. S-au scurs cîteva zile, dar eu tot mai aud glasul măicuţelor, ce prin cîntec îl slăvesc pe Dumnezeu. Acest cîntec îl voi auzi mereu, fiindcă el este aproape sufletului meu, iar cînd nu voi mai auzi aceste melodii, mă voi reîntoarce, ca să-mi încarc sufletul cu bunătate. Dacă vreţi să trăiţi clipe deosebite - vizitaţi mănăstirile, bisericile şi cetăţile din Romînia. Doamne ajută!
Liuba STAVINSCHI, preşedintele AO "Nufărul"

Suntem nespus de fericiţi că am avut ocazia să participăm la cea mai mare sărbătoare, care a avut loc la Mănăstirea Putna, pe 2 iulie, la Sfînta Liturghie pentru comemorarea celui mai mare Domnitor al Moldovei - Ştefan cel Mare şi Sfînt. Nu ne ajung cuvinte ca să redăm toate cele văzute. Nu ne-am imaginat că vom ajunge vreodată să cunoaştem şi să vedem cele mai frumoase mănăstiri, precum Moldoviţa, Suceviţa şi, desigur, Mănăstirea Putna.
Am rămas foarte impresionaţi de locurile pitoreşti din Maramureş - o adevărată descoperire pentru noi, locuri de vis, meleaguri creştine cu oameni şi tradiţii. Mănăstirile sunt foarte frumoase, din lemn, amenajate, curate şi cu foarte multe flori... În special ne-a impresionat Mănăstirea Bîrsana.
Nu exista oameni atît de buni ca să se mîntuiască singuri - dar nici atît de răi ca să nu poată fi mîntuiţi de Dumnezeu. Putem sluji fără iubire, dar nu putem iubi fără slujire. Dacă nu găseşti nici o cale de iesire, încearcă privind în SUS! Mulţumim lui Dumnezeu şi organizatorilor.
Protoiereul Stanislav şi preoteasa Ana ATAMANENCO

Am călătorit prin România (munţi, mănăstiri, locuri sfinte şi istorice) 4 zile, dar am rămas cu impresii plăcute pentru o viaţă întreagă. Am avut norocul să vizităm Mănăstirea Putna tocmai în ziua comemorării a 509 ani de la trecerea în nefiinţă a Domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfînt. Sunt de nedescris sentimentele trăite în acele clipe, asistînd la acest eveniment solemn (slujba religioasă în memoria lui Ştefan cel Mare, depunerea de coroane la mormînt, vizitarea muzeului Mănăstirii Putna, de la ghidul căruia am aflat multe lucruri interesante, necunoscute de noi pînă atunci, prezenţa orchestrei militare ş.a.).
Ne-a impresionat foarte mult numărul mare de mănăstiri, biserici, felul cum sunt menţinute şi îngrijite, bunăvoinţa slujitorilor.
Deasemenea ne-au plăcut mult munţii cu frumuseţea lor, vraja tainelor şi legendelor pe care le ascund şi totodată - prospeţimea lor. Multe lucruri frumoase am văzut în Suceava, Vatra Dornei, Borşa, Bîrsana. Am vizitat şi Cimitirul vesel de la Săpînţa, despre care auzisem la radio, dar ne-am convins la faţa locului de neobişnuinţa lui.
Lucruri frumoase şi interesante am văzut, dar şi am auzit din istoriile povestite de ghidul nostru, dl Anatolie Nicorici, lucruri despre care nu am avut de unde cunoaşte pînă atunci, căci am studiat istoria pe vremurile Uniunii Sovietice.
Mulţumim tuturor organizatorilor, dar îndeosebi dnei Liuba Stavinschi, care ne-a convins să mergem în această călătorie (iniţial, soţul nu prea era dispus să meargă, invocînd diferite motive, dar acum este foarte mulţumit).
Soţii Ion şi Galina ROTARU

Călătorind în Romînia, am admirat frumuseţea naturii, dar nu mi-am putut imagina cît de frumoase sunt mănăstirile din Bucovina şi regiunea Maramureşului. În aceste mănăstiri îşi duc somnul de veci cei ce ne-au apărat neamul şi pămîntul. Sunt bucuros că am avut fericita ocazie să mă închin la mormintele lor. Am trăit clipe de neutat la Putna, unde am participat la Sfînta Liturghie, oficiată de un sobor de preoţi.
După liturghie au fost depuse coroane de flori la mormîntul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt. Delegaţiile au fost întîmpinate de fanfară. Melodiile inerpretate mi-au răscolit sufletul pînă în adîncuri, creîndu-mi o senzaţie de admiraţie şi mîndrie pentru neamul românesc. Pentru mine e clar - voi reveni pe aceste locuri pline de glorie. Mulţumesc Centrului de Pelerinaj EMAUS al Mitropoliei Basarabiei pentru posibilitatea de a vizita locurile sfinte.
Ion STAVINSCHI, directorul Casei de cultură din Rezina

Aceste patru zile de pelerinaj pe locurile sfinte din Bucovina şi Maramureş mi-au produs o încărcătură emotivă profundă, pe care n-am mai trăit-o de mult timp. Mi-au răscolit sufletul, dîndu-mi puteri să cred încă o dată că doar prin credinţă şi rugăciune vom supravieţui ca popor.
Mulţimea de pelerini, enoriaşi, veniţi la Putna în ziua de 2 iulie pentru a se ruga Bunului Dumnezeu şi a-l cinsti pe Sfîntul Voievod Ştefan cel Mare, mi s-a arătat mai senină, mai luminoasă, mai evlavioasă, mai cu frică de a nu păşi în ispite, iar straiele naţionale, în care erau îmbrăcaţi mic şi mare, tricolorul ce-l purtau în mîini, dovedesc încă o dată că românii s-au născut creştini. Iar cel ce se apropie de Putna, desluşeşte în ea o întîlnire între istorie, cultură şi credinţă. Nu înzădar acest loc este numit de către Mihai Eminescu "Ierusalimul neamului romînesc", iar mormîntul Marelui Voievod Ştefan cel Mare şi Sfînt - "altarul conştiinţei naţionale".
Mănăstirile, bisericile, locurile sfinte din dulcea Bucovină, dar şi cele din Maramureş, acest plai de dor, îmi vor rămîne în amintire pentru totdeauna, le voi purta în suflet ca pe o icoană, iar odată cu ele - şi nostalgia de a mă reîntoarce pe aceste sfinte locuri, ctitorite cu atîta evlavie şi sfinţenie de înaintaşii noştri. Mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru că mi-a oferit şansa de a trăi aceste clipe înălţătoare.
Ludmila CHIRILICI, conducător artistic, Casa de cultură Rezina

Pelerinajul de 4 zile şi-a lăsat amprenta în sufletul meu. Locurile sfinte, pe care le-am vizitat, mi-au adus linişte sufletească. M-a impresionat cel mai mult atmosfera de la Sfintele Liturghii, la care am asistat în Mănăstirile Putna, Dorna Arini, Bîrsana...
Emoţii deosebite mi-a provocat vizita închisorii de la Sighet, am simţit mîndrie şi milă pentru românii, care au încercat să se opună regimului comunist şi au suferit din acest motiv, fiind supuşi exterminării.
Am admirat locurile pitoreşti ale Ţării, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Rîul Moldova... Sunt încîntată de excursie, pe lîngă frumuseţea peisajelor, care îţi taie respiraţia, am rămas uimită de arhitectura de excepţie şi de ospitalitatea cetăţenilor.
Zinaida BOGACIUC, metodistă la grădiniţa nr. 6 din Rezina

Un pelerinaj, cu emoţiile căruia voi trai încă mult timp. M-a impresionat extrem de mult ospitalitatea gazdelor, atitudinea lor faţă de noi, pelerinii, bunătatea lor inundîndu-ne şi nouă sufletele şi făcîndu-ne un pic mai buni, mai îngăduitori, mai înţelepţi...
În această călătorie am avut ocazia să meditez mai pe îndelete asupra multor lucruri ce ţin de istoria şi identitatea noastră: m-am simţit român.
Acum, cînd am revenit acasă, mi-aş dori mult să-i văd pe politicienii noştri făcîndu-şi din biserică un aliat, cu care să meargă pas în pas şi inimă în inimă, iar rugăciunea să-i ajute să înfăptuiască lucruri bune pentru popor. Căci, vorba unui tînăr, spusă mie într-o discuţie recentă: "Suntem şi noi o luminiţă pe cer şi avem dreptul la prosperare creştinească".
Mulţumesc mult dlui Anatolie Nicorici - în lipsa dumnealui poate nici pelerinajul nostru n-ar fi fost atît de captivant.
Raisa SPIRIDON, farmacistă

Am rămas frapată de cultura, casele, florile, dar şi ospitalitatea oamenilor de pe locurile vizitate de noi. Impresionează şi atitudinea oficialităţilor faţă de biserică, iubirea de neam, de portul naţional, manifestată de oameni... Am călătorit mult, dar nu ne-a luat deloc oboseala - atît de interesant, captivant şi înălţător a fost pelerinajul nostru.
Mulţumesc organizatorilor, în speranţa de a mai reveni pe acele locuri pline de istoria neamului.
Tamara CIBOTARI, vînzător-consultant în magazinul de cărţi "ABC-ul"

Lina | 08 Aprilie 2013, 11:36

Daca Dumnezeu nu exista, nu pierzi nimic crezand in El, dar daca El exista si nu crezi, atunci ai pierdut totul.

“Blaise Pascal, citat despre dumnezeu”
Am descoperit centru de pelerinaje Emaus intimplator, cautind pe internet o excursie ,nu un pelerinaj, dar imi doream sa fie ceva pentru suflet !!! Am plecat pe 1 decembrie la Alba Iulia , trecind si pe la Prislop la mormintul parintelui Arsenie Boca, dar si pe la Simbata de sus , vizitind si catedralele din Sibiu si Cluj, manastirea Râmeţ si Aiudu. Am venit cu niste impresii greu de redat,impresionata profund de ceea ce am vazut. Ghizii erau atita de dornici sa ne arate cit mai multe si sa ne povesteasca cit mai interesant,si noi plerinii ,efectiv cu gurile cascate abia reuseam sa savuram din toate. Au mai urmat si alte pelerinaje ,cum ar fi craciunu de poveste la Putna !!!!! Acuma sincera sa fiu imi doresc sa merg in toate pelerinajele pe care le organizeaza , penruca merita din plin!!!!!!! Daca va doriti o excursie ,pentruca eu nu cautam un pelerinaj ,dar care sa va aduca implinire si liniste sufleteasca , sa stiti ca centru Emaus vi le ofera din plin !!!!!!!!
Cu mult respect pentru ceea ce faceti ,noi pelerinii va multumim!!!

Elena | 03 Februarie 2013, 22:48

Am fost la Putna şi mi-a plăcut foarte mult, dacă mai am ocazie o să merg numaidecât. De asta nu te saturi niciodată.

Nina | 07 August 2012, 15:32

Cu ajutorul Domnului am ajuns dupa atâţia ani la Sf.Mănăstire Tismana - ctitoria Sf.Nicodim de la Tismana. Regret că nu am putut urca la peştera Sfântului, dar Dumnezeu ne-a binecuvântat cu urcarea la peştera Sf.Antonie de la Iezer, a Sf.Grigorie Decapolitul şi a SF. Ioan de la Prislop.Fiecare român trebuie să ajungă la Sarmisegetuza Regia şi noi ne-am îndeplinit acest vis. Iar manastirile vechi, cu istorie numai ienumerarea lor iţi readuce aminte toata istoria Munteniei: Viforâta - ctitoria lui Vlad Înecatul, Dealu care păstrează capul lui Mihai Viteazul, Stelea - ctitoria lui Vasile Lupu numită a împăcarii,Schitul Sf.Antonie de la Iezer, bătrâna mănăstire Govora, Surpatele a Mariei Brâncoveanu, misterioasa mănăstire Dintr-un Lemn, Arnota lui Matei Basarab, Bistrita Olteană, renumita mănăstire Hurezi a Sf. Martir Constantin Brâncoveanu, Polovragi, cea mai importantă mănăstire a Munteniei - Tismana, mireasa din defileu- Lainici, Schiturile Locurele şi Poiana Pustnicului, Prislopul lui Arsenie Boca. Şi pe lângă toate acestea: Curtea Domnească din Târgovişte cu Turnul Chindiei a lui Vlad Ţepeş, Peştera Polovragi, Lucrările lui Brâncuşi din Târgu Jiu, Castelul Corvinilor, Sarmisegetuza Regia şi cea mai veche biserică din Europa în care se oficiază Sf.Liturghie- biserica de la Densuş. Sperăm să mai ajungem acolo.

Livia | 19 Mai 2012, 15:43

Am avut o deosebită plăcere de a cunoaşte ţinuturile pitoreşti maramureşene, nu numai din cele auzite şi citite, ci datorită Metropoliei Basarabiei şi ingenioşilor organizatori – Anatolie şi Diana, care au trasat un itinerar interesant cu locuri sfinte şi cu oameni deosebiţi, devotaţi muncii lor şi tradiţiilor creştine.
Lăcaşurile sfinte de la Bîrsana, Săpînţa, Petru Vodă, Piatra Fîntănele şi celelalte mănăstiri şi biserici, se îmbină armonios cu splendidele privelişti ale munţilor, care stau ca nişte străjeri la paza Ortodoxiei.
Patru zile au trecut ca nişte clipe de vis, creîndu-ne adevărate stări de revelaţie sufletească. Aceste clipe de neuitat ne-au dat speranţa de a reveni în aceste locuri încîntătoare.
Mulţumim Centrului „Emaus” şi organizatorilor, care ne-au ajutat să se realizeze acest vis minunat.

Dinu Rusu | 10 Mai 2012, 16:58

MARAMUREŞUL DE BASM ŞI AMINTIRI

Suntem peste 20 de persoane. Pornim spre Maramureş, desigur, cu o rugăciune, aşa cum le stă bine creştinilor. Pelerinajul, organizat de Centrul „Emaus” al Mitropoliei Basarabiei, a început cu emoţii deosebite. Mergeam spre partea de românime unde se ţine cu sfinţenie la credinţa neamului, acolo unde bisericile, mănăstirile sunt adevărate porţi spre cer (Despre lăcaşurile din Maramureş citiţi în una din ediţiile ulterioare). Maramureşul este tărâmul care încântă mereu – cu impunătoarele porţi de lemn, cu Cimitirul Vesel de la Săpânţă, cu oameni dintr-o bucată, care şi-n era modernizări excesive poartă costum popular. Pentru partea de ţară ascunsă între munţi e nevoie de o mulţime de superlative. Fiecare, însă, î-l alege pe cel mai potrivit, pe cel care vine pe unda sufletului.
Primul popas l-am făcut la Pasul Prislop. Aici, am fost uluiţi de imaginile văzute, contrastele interesante. Culmile montante „mai purtau” căciuli de zăpadă, dar mai jos florile nu se dădeau bătute, „zâmbind” frumos soarelui. Am intrat şi la Mănăstirea „Sfânta Treime” pentru a aprinde lumânări şi a ne ruga ca Dumnezeu să ne ajute în drumul nostru.
De fapt, Pasul Prislop este situat la altitudinea de peste 1400 de metri. Aici e, într-un fel, hotarul dintre Moldova şi Maramureş şi e cea mai înaltă trecătoare din România, cu o lungime de 50 de kilometri. Iarnă aici ajung doar temerarii, mai ales atunci când drumul e înzăpezit. În timpul verii, oricine-şi doreşte poate să-şi scalde ochii cu priveliştile deosebite. Mai mult, aici, la Pasul Prislop, mai bine de patru decenii se desfăşoară Festivalul „Hora de la Prislop”. La eveniment îşi demonstrează măiestria bucovinenii, maramureşenii şi ardelenii. Nu ştiu alţii, însă, eu mi-am propus să vin să-i admir pe cei care joacă şi horesc pe un decor montan.
Călătoria noastră continuă spre Borşa, o localitate „bătrână”, cum zic oamenii locului, or este atestată documentar la 1353. Deşi sunt o mulţime de lucru de văzut, grupul nostru şi-a propus să admire Cascada Cailor. De altfel, e foarte uşor de ajuns, fie pe jos, fie cu telescaunul. Cascada Cailor este una din cele mai imense, dar şi mai frumoase din România. De pe versantul abrupt al Rezervaţiei Piatra Rea cade apa rezultată din topirea zăpezii şi din ploi. E un spectacol al apei şi pietrei, e o simfonie a naturii, pe care să o tot asculţi în tihnă.
De fapt, mulţi dintre noi s-au întrebat de ce această Cascadă e numită a cailor? Legenda spune pe Muntele Piatra rea erau păşunilor imense, iar localnicii îşi ţineau hergheliile din primăvară până în toamnă. Locul, însă, nu era chiar atât de liniştit, mai ales din cauza urşilor, care urmăreau să-şi găsească uşor prada. Aceştia încercau să încolţească caii deasupra prăpăstiilor. Ultimii se aruncau în hău, iar urşii se alegeau cu o pradă uşoară. Se spune că într-o noapte întunecoasă, cu furtună, un urs a venit să-şi aleagă o pradă. Speriaţi de fulgere şi de atacul neaşteptat al ursului, animalele au luat-o la goana, direct spre prăpastie. Unii cai au scăpat, dar vreo 15 au căzut în hău. De aici a şi pornit numele de Cascada cailor.
După ce admirăm Muntele Cailor şi Izvorul Cailor ne îndreptăm paşii spre telescaun. De sus se văd căsuţele maramureşenilor, parcă ar fi salbe de mărgele, răsfirate.
Am mai trecut pe la baştina lui Bogdan Vodă, primul domnitor al Moldovei. Apoi, am ajuns la Mănăstirea Bârsana, aici am şi dormit şi am asistat la Sfânta Liturghie. (Despre trăirile de la Bogdan Vodă şi Bârsana vă voi spune în luna iunie). Dacă până aici am folosit formula generalistă (noi), pentru că am observant trăiri comune, mai jos, voi scrie doar ce am simţit şi ce am înţeles doar eu, subsemnatul.
Sâmbătă, în prima zi de pelerinaj, sufletul meu s-a bucurat, ochiul “a furat” imagini de vis. Duminică, însă, am trăit o stare de nedescris, mai ales atunci când am vizitat Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet. Aici nu e doar un muzeu ce aminteşte de crimele unui regim diabolic, aici a fost o închisoare. Starea e între a intra şi nu, curiozitate şi teamă. Muzeul de la Sighet, inaugurat de Fundaţia Alianţa Civică, condusă de Ana Blandiana şi Romulus Rusan, este primul şi, deocamdată, unicul din lume consacrat victimelor comunismului.
De cum am deschis uşa am avut impresia că mai bântuie mirosul pestilenţial, că se mai aud vocile nevinovate ale deţinuţilor, în mare parte personalităţi din diferite domenii. Mai întâi trec prin Sala Hărţilor şi România închisorilor. După toate legendele de pe hărţi îşi poţi da lesne seama că puterea comunistă era una fricoasă, de asta a şi transormat România într-o ţară plină de închisori şi lagăre. Cei mai “periculoşi criminali” (personalităţi notorii din diferite domenii) au fost întemniţate la Aiud, Piteşti, Gherla, Sighet etc…
Scriu acest material în noaptea de cinci spre şase mai. Interesant e că exact acum 62 de ani au fost arestaţi miniştrii României Mari: Gheorghe Brătianu, Constantin Giurescu, Pantelimon Halippa şi alţii.
Timp de aproape 45 de ani de dictatură comunistă, circa 600 de mii de persoane au plătit pentru că gândeau şi acţionau liber, persoane, chipurile periculoase pentru societate. Mii de vieţi curmate, chipuri care-ţi privesc din imaginile de pe culoarul Muzeului drept în ochi de parcă ţi-ar spune că sunt victime, iar torţionarii - călăi. Copii care nu au atins vârsta majoratului, tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei, feţe bisericeşti, oameni simpli şi personalităţi – toţi au fost prinşi în malaxorul comunist.
Sălile şi celule sunt catedrele de istorie, fiecare trebuie să înţeleagă prin ce a trecut acest neam. Sala Demitarilor, Scrisorilor din închisoare, Academicienilor, Comunismul kich şi altele sunt pline de imagini, documente, poezii, texte, declaraţii – toate scot la ivelă ticăloşia unui regim criminal.
Potrivit istoricului Nuţu Roşca, una din caracteristicile generală ale regimului de detenţie de la Sighetu era tăcerea. Orice comunicare era interzisă, iar izolarea de lumea din afară - totală. Nu se primeau colete, nu se faceau vizite.Nici nu a fost acceptate corespondenţele. Chiar şi când murea cineva nu se anunţa, poate doar la un singur nr. de telefon de la Direcţia Generală a Penitenciarelor din Bucucreşti, dar şi acolo prin parolă. Când a murit Iuliu Maniu s-a raportat: “S-a stins becul 2” (era izolat în celula cu nr.2). De altfel, este cutremurător să vezi celula în care a murit Iuliu Maniu, unul dintre artizanii Unirii Basarabiei cu Patria-mamă. Patul de fier, hainele, dacă le putem numi aşa, fereastra cu zăbrele – un talbou absolut sinistru. Iuliu Maniu a fost exterminat la 1953 şi aruncat într-o groapă anonimă.
Şi Basarabeanul Ion Pelivan, născut la 1 aprilie 1876, la Răzeni, judeţlul Lăpuşina, se numără unul dintre susţinătorii de frunte ai Unirii de la 27 martie 1918, a murit în 1954 într-o celulă întunecoasă de la Închisoarea de la Sighet. Potrivit documetelor, Ion Pelivan s-ar fi îmbolnăvit din cauza regimului alimentar şi lipsei îngrijilor medicale de care avea nevoie.
Un alt basarabean, Pantelimon Halippa, născut la Cubolta, judeţul Soroca, a dat dovadă de un curaj de invidiat, act care nu era apreciat nici de comunişti români, dar nici de cei sovietici. Mai întâi, în 1950, a fost arest şi deţinut la Sighet. După doi anu a fost predat URSS-ului, care l-a condamnat la un sfert de veac de detenţie. În 1955 este eliberat şi revine în România. Ulterior. închis la Gherla până în 1967. A murit la 30 aprilie 1979, la Bucureşti, la aproape 95 de ani. Astfel, Pantelimon Halippa se înscrie în lista celor mai longevivi supravieţuitori ai lăgărelor sovietice şi române.
De altfel, una din săli, cea cu numărul 22 este a Basarabiei, partea de românime care la fel a suferit din cauza comunismului scrântit. Pe pereţi vedem imagini cu copii duşi în Siberii de gheaţă, poze ale elitei basarabene exterminate de NKVD-ul rusesc. Documentele, textele descriu drama românilor basarabeni.
Am intrat şi în celulele numite “Neagra”. Aveam nevoie de imaginaţie, or acum aici arde lumina, pe timpul închisorii izolaţii stăteau în întuneric. Celulele, două la număr, nu aveau ferestre, pe jos – doar ciment şi un lanţ lung fixat la mijloc. Aici erau cele mai severe pedepse pentru deţinuţii învinuiţi de abateri. Aceştia ertau întemniţaţi desculţi şi goi, unii au fost legaţi cu lanţul, chinuiţi foarte mult.
După ce am citit din poeziile închisorilor, de altfel cutremurătoare, cuvintele despre Dumnezeu scrise de preoţii care au fost deţinuţi la Sighet, am ieşit în curtea Muzeului (închisorii de odinoară). Aici se află “Cortegiul sacrificaţilor”, un grup de statui, devenit ulterior emblema Muzeului.
Alături de unul din turnurile de observaţie se află acum Spaţiul de reculgere şi rugăciune, e un loc special amenajat unii cei care vin la Memorial aprind lumânări şi stau în tăcere.
Intri un om şi ieşi cu totul altul, spunea o colegă după ce a fost la Memorialul de la Sighet. Adevărul istoric doare şi te provoacă.
Călătoria în Maramureş a continuat. Despre locuri şi oameni veţi putea citi în următoarea intervenţie. Mulţumesc Centrului de Pelerinaj “Emaus” al Mitropoliei Basarabiei pentru susţinere. Dacă doriţi să vedeţi şi dvs. Maramureşul atunci porniţi la drum. Următorul pelerinaj este începând cu 29 iunie. Detalii pe site-ul emaus.md sau la telefoanele:
(+373 22) 59.78.36 sau (+373) 797.76.216. Înger la drum!
Dinu Rusu

Leonid | 04 Mai 2012, 22:59

Sunt foarte bucuros că am avut posibilitatea să merg în pelerinaj la mănăstirile din Maramureş. Cred că din toate mănăstirile pe care le-am vizitat înntre 28.04 - 01.05.2012, cel mai mult m-a impresionat Mănăstirea Bârsana. Dacă s-ar ivi ocazia să mai merg pe acele locuri, aş vizita neapărat mănăstirea aceasta. Am făcut şi un mic video pe care îl puteţi vedea la următorul link: http://www.youtube.com/watch?v=lKfgYOtXwro
Le multumesc organizatorilor pentru omenie şi organizare.

Bodrug Lucia | 08 Aprilie 2012, 23:55

Ma bucur mult ca si in Postul Mare fiecare crestin se gindeste sa faca urme spre sfintele manastiri.Multumim organizatorilor care si de data aceasta a organizat un pelerinaj la Manastirea Rudi, si Manastirea din Nicoreni pe data de 17-18 martie, a fost zile cu soare si frumoase.Sa ne ajute domnul in toate si pina la noi intilniri.

Elena Telembici si Nina Movileanu | 29 Martie 2012, 23:04

Fapta,este fapta.E vorba de pelerinajul grupei din care am facut parte in Tara Sfinta intre 12-19 februarie 2012.Reactualizind evenimentele ,privind discul realizat de colega de grupa-Iulica (fetita grupei),ne-am convins inca odata, ca am avut parte de a cunoaste cele mai Sfinte Locuri ,fiind ghidati cu multa grija si corectidudine de preotul Serghei de la Metropolia Basarabiei,care a reusit sa creeze in timp scurt din grup o echipa.Credem, ca e si meritul fiecarui pelerin in parte.Multumim bunului Dumnezeu pentru aceasta reusita.Metamorfoza ce s-a petrecut in sufletul fiecarui pelerin am vrea sa credem ca va avea ecou larg.Doamne ajuta !!!

Nina movileanu | 28 Februarie 2012, 12:09

Am avut marea fericire de a vizita Tara Sfîntă în perioada 12-19 februarie alături de parintele Serghei de la Orhei si colegi de grupă-21 la numar.Momente de nedescris de fascinante,de neuitat.Ce poate fi mai sfint , frumos si important decit a te afla pe locurile cele mai de pret ale lumii.Am ramas foarte multumita de organizarea pelerinajului dat,toate puse la punct,nu am simtit nici cel mai mic descomfort.Toate au fost luate in calcul.Multumim celor ce au organizat,multumim colegilor de grupă cu care m-am împrietenit ,multumim Domnului ce ne-a ghidat si ne-a fost alaturi.Mi-as dori să mai plec in pelerinaj cu acest Parinte citit şi de o cumsecădenie rară.Multa sănătate tuturor si plecăciunile noastre.Sper sa plecăm incă odată,dar şi cu soţul si fiica mai mică .Doamne ajuta tuturor!

Maria Coval | 13 Septembrie 2011, 15:56

Mă bucur foarte mult, că bunul Dumnezeu ne-a ajutat să realizăm un pelerinaj de 3 zile la Sfintele Mănăstiri din Dobrogea. Mulţumim orgamizatorilor, pentru confortul care n-i l-au asigurat. Am vizitat minunatele sf. Mănăstiri Cocoş, Celic Dere, Sf. Maria din Techirghiol, Catedrala din Constanţa. O impresie şi înălţare sufletească deosebită a produs asupra noastră Sf. Mănăstire Peştera Sf. Andrei, leagănul crestinismului românesc, Sf. Mănăstire Dervent şi Izvorul Sf. Andrei. O frumuseţe aparte ne-a scăldat sufletele la Sf. Mănăstire "Sf. Voievozi", Slobozia şi Mănăstirea Vladimireşti. Iar excursia pe Dunăre a fost un adevărat cadou al sorţii. Am trăit trei zile de bucurie, frumuseţe, înălţare şi multă dragoste pentru Făuritorul nostru. Doamne ajută şi pe alţii să descopere aceste minunate locuri.

Lilia | 27 August 2011, 08:41

Vreau sa multumesc lui Anatolie si Dianei pentru rabdarea, sirguinta si daruirea cu care organizeaza aceste pelerinaje. Am vizitat Crimeea si a fost foarte frumos, a fost ceea ce mi-am dorit! Doamne ajuta si faceti o treaba buna!!!

sora Ana Florea | 15 Iulie 2011, 13:47

Este cel mai minunat Centru de peleriaj din lume! Aceste cuvinte nu sunt doar o simpla afirmatie, ci marturisite insusi prin lucrarea Bunului Dumnezeu... Orice pelerinaj este cu adevarat o sarbatoare, care te transpune in vesnicia cea nemuritoare! Tare m-asi bucura sa se organizeze si un pelerinaj la Manastirea Essex din Anglia, unde se odihneste pe veci Arhimandritul Sofronie Saharov...

Burduja Olga | 12 Iulie 2011, 21:30

Pelerinajul organizat in perioada:09.07.2011-11.07.2011 a fost unul deosebit si plin de emotii pozitive!Aceasta perioada am petrecut-o in Moldova la unele din cele mai desebite manastiri dintre care:Putna,Sihastria,Secu,Moldovitza........Aceste locuri sfinte ii da posibilitatea omului de a se simti mai bun,mai impacat.mai linistit!Sunt incintata de cele vazute in aceste pelerinaj!In fine as vrea sa-i indrumez pe toti oamenii de buna credinta sa mearga intra-colo ca sa vada aceste locuri minunate,pline de o istorie interesanta......si multa credinta!Multumim organizatorilor!

Mariana M. | 08 Iulie 2011, 21:55

Liniste, aer curat si curatire sufleteasca la Manastirile Sucevita, Putna ,Moldovita, Voronet... locuri unde te poti reculege, locuri unde simti oameni mai buni, unde regasesti putere sa lupti iar cu greutatile vietii...Multumiri organizatorilor!

MINODORA Caraim | 05 Iulie 2011, 22:59

Cred in Dumnezeu asa cum cred in rasaritul soarelui. Nu pentru ca il vad ci pentru ca vad tot ce atinge. Nu exista oameni atat de buni ca sa se mantuiasca singuri - dar nici atat de rai sa nu poata fi mantuiti de DumnezeurnPutem sluji fara iubire dar nu putem iubi fara slujire. Daca nu gasesti nici o cale de iesire,incearca privind in sus! Am ramas extrem de surprins placuta de pelerinajul organizat la Suceava..........30.06.2011.........si nu ma opresc aici!!!!!!MULTUMESC ORGANIZATORILOR!!!!!!

Bodrug Lucia | 04 Iulie 2011, 22:13

Sint incintata de cele vazute in pelerinajul din 1-3 iulie 2011.Am fost pentru prima data pe celalalt mal al Prutului si am vazut locuri Sfinte de neuitat care iti potolesc sufletul si ti-l alina cu credinta.Vizitarea acestor locuri te face sa mai vrei sa le vezi inca, inca ...si inca de mai multe ori.Au fost momente foarte frumoase atunci cind am trecut pe la Putna si am vazut ca in ziua de 2 iulie si natura il plingea pe marele Voievod Stefan cel Mare, ploua de se raspica cerul dar asa sute de pelerini veneau spre Putna.Am vizitat multe manastiri: Putna, Dragomirna, Sucevita, Moldovita, Voronet, Humor. Merita sa vedeti si d-voastra cei care veti citi: Dealul Crucii, muntii Carpati si dealul Ciumirna la altitudinea de 1100 m.Multumim celor care ne-au asigurat transportul si organizatorilor. Pina la o noua intilnire si sa ne regasim sanatosi!!!!!!!!

Chirilescu Carolina | 04 Iulie 2011, 14:01

O calatorie de poveste pentru trup si suflet. Frumoase sunt meleagurile Bucovinei. Sunt nespus de fericita ca am avut ocazia sa asist la cea mai mare sarbatoare care a avut loc la Manastirea Putna, pe 2 iulie, la Sfanta Liturghie pentru comemorarea a trecerii innefiinta a celui mai mare Domnitor al Moldovei, Stefan cel Mare si Sfant, pur si simplu nu imi ajung cuvinte ca sa pot reda toate cele vazute. Nu mi-am imaginat ca voi ajunge vreodata sa cunosc si sa vad cele mai frumoase manastiri precum Dragomirna, Moldovita, Sucevita, Voronet si desigur manastirea Putna, multumesc lui Dumnezeu si organizatorilor.

Ierom. Samuil | 06 Iunie 2011, 11:31

Cu ajutorul lui Dumnezeu încă o dată m-am învrednicit de un frumos pelerinaj la mănăstirile şi schiturile din Munţii Neamţului. Pe parcursul pelerinajului nostru am vizitat: Măn.Sihla cu peştera Sf.Teodora; Schitul Sf.Daniil Sihastru – o adevărată oază pentru suflet; vestita mănăstire Sihăstria, cu mormintele cuvioşilor părinţi Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Ionichie Bălan; mon.Marcu, şi mulţi alţi mari vieţuitori; Măn.Secu cu moaştele Sf.Ierarh Varlaam; Măn.Petru Vodă cu ctitorul ei păr.Iustin Pârvu, care atât de mult este căutat de credincioşii din ţară şi din afară; măn.Durău de la poalele munţilor Ceahlău cu măicuţele liniştite şi blânde; Măn.Pângăraţi cu frumoasa sa Catedrală, Măn.Bistriţa cu icoana făcătoare de minuni a Sf.Ana; Cheile Bicazului cu Lacul Roşu, oraşul Piatra Neamţ cu biserica Sf.Ioan şi Turnul clopotniţă a Sf.Ştefan cel Mare, or.Iaşi cu marea sa Catedrala ce adăpostesc moaştele Sf.Parascheva au rămas în inimă şi sufletul nostru a pelerinilor, care am mers în aceste mari cetăţi ortodoxe al neamului nostru românesc. Milţumim tuturor celor care activează la Centrul de Pelerinaj Emaus, pentru truda lor şi marea dragoste cu care ne-au povăţuit în acest pelerinaj. Îndemn pe toţi să meargă în pelerinaje, care sunt mult folositoare pentru suflet, dar şi pentru trup. Pelerinajele ne ajută să înţelegem cine suntem, de unde venim şi încotro mergem. Cu drag Ierom. Samuil

Maria Mardari | 02 Iunie 2011, 12:46

Hristos s-a innaltat!rnImpresii extraordinare ne-au ramas in memorie despre pelerinajul efectuat la data de 7-9 mai 2011 in zona Maramuresului.rnMai intii ne-a fermecat insari zona, cu muntii ei atit de innalti,pietrosi impodobiti cu vesnic verzii brazi, ghiocei, brinduse parca cernute. Cum sa nu te miri de asa o frumusete Dumnezeiasca? Urcind spre Manastirea Sf. Treime-Prislop cu hramul Schimbarii la Fata dinlocalitatea Borsa, cu cit uram ma i sus , ne intimpina ninsoarea densa cu fulgi mari ca-ntr-o poveste.Tot aici am vizitat si Cimitirul Eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial care a fost amenajat de bostea manastirii. Manastirea e situata chiar pe virful muntelui. Ce priveliste, cita pace si liniste! Am ramas impresionati de forma constructiei turlelor ce se inalta spre cerul senin atingind parca norii! Nemaipomenita frumusete!rnApoi mergind spre Manastirea Dragomiresti, care se afla intre Dragomiresti si Selistea de Sus in apropierea izvoarelor. Aceasta Manastire are o istorie foarte interesanta (ca de fapt toate celelalte Manastiri si Biserici), deosebita de altele o face ceea, ca in a. 1949 fiind distrusa in totalitate printr-un incentdiu cumplit,totusi in cenusa acesteia a fost gasita intacta o icoana care o reprezinta pe Maica Domnului Fecioara Maria cu Pruncul in brate. Aceasta icoana face minuni. Despre toate acstea si inca multe altele ne-a povestit ieromonarhul Sofronie Persa ,slujitor al cestei manastiri, care ne-a si binecuvintat printr-o slujba divina, batindu-ne si toaca cu o placere deosebita si pace multa in suflet am ramas. Fie binecuvintat!rnAm urmat la Bogdan-Voda la Biserica Sfintul Nicolae infiintata in 1717. Am ramas impresionati de scaunul ctitorului Sapirtan. In mare parte s-au pastrat bogatiile acesteia chiar daca de multe ori a fost devastata de tatari. Are o pictura deosebita de alte biserici, fiind pictata direct pe lemn.rnVizitarea Cimitirului Vesel ne-a reamintit ca viata trebuie traita cu smerenie pentru ca la venirea mortii sa nu avem remuscari.rnMergem la Manastirea Sapinta unde am participat la sf. Liturghie.rnLa Sighetul Marmatiei, cel mai mult ne-a impresionat Muzeul Memorial de la inchisoarea Sighet- care ne-a zdruncinat sufletele aflind despre torturile inumare a sutelor de mii de oameni nevinovati. O tristete adinca, apasatoare si o rasuflare a mortii ce ne zbircea ne-a coplesit sufletele si mintea in acel penitenciar. Peretii de sus pina jos erau tapetati cu fotografi ale fostilor detinuti. Te lua groaza vazind pe harta atitea lagare de concentrare, de deportare, penitenciare si gropi comune de inhumare unde au fost pe nedrept schingiuiti si omoriti mii de oameni ce credeau in Dumnezeu. Peretii de piatra ce imprejmuiau penitenciarul inalti de 3 metri erau scrijeliti cu numele celor ce au murit acolo. Femei, copii, batrini pentru regimul de atunci nu conta. Doamne, si toate astea in mijlocul orasului!rnManastirea Rohia ,situata pe munte intre pantele abrupte, ne-a mai linistit sufletele si ne-a redat pacea cautata cu ardoare dupa ce am iesit din acel Muzeu.rnManastirea Nicula, a fost si una dintre cele binevoitoare Manastiri ce ne-a gazduit. Am participat cu multa bucurie la Sf. Slujba de dimineata.rnLa Lacul Rosu ne opisem sa servim masa si Dumnezeu a dat o ploita deasa care a trecut in 10 min. dupa care a iesit soarele si noi am avut marea placere de a admira curcubeul inconjurat de albastrul cerului, de stincile inverzite si de apa cristalina a lacului.rnCheile Bicazului, pentru noi au fost un adevarat fenomen! Mergeam pe jos printre stinci atit de inalte, impunatoare, abrupte si parca taiate special cu un cutit si ne minunam "cum Doamne faci atitea minuniatii? Mare e puterea Ta !" si ca incununare a operei de arta a Lui Dumnezeu pe cea mai innalta stinca era cocotata Sfinta Cruce, care reprezinta locul de veghe al hotarelor intarit de insusi Stefan cel Mare si Sfint. Ma uitam de jos la acele culmi ametitoare si imi aminteam de cuvintele Voievodului" Va las straja la hotare , sa paziti acest pamint! " si ma mustra constiinta Doamne, cit de nevrednici suntem ...rnVreau sa revin pe aceste meleaguri, si amintindu-mi aceleasi cuvinte ale Dominitorului sa ramin cu fruntea sus, cu inima si sufletul impacat ca nu mi-am trait viata in zadar.rnMaramuresenii m-au mai frapat cind la slujbe veneau imbracati in haine traditionale(nationale) de sarbatoare. Era atit de minunat sa-i vezi venind imbracati cu haine brodate in siruri asemeni cocorilor ce se reintorc acasa pe drumurile serpuite strajuite de munti.rnAm avut ocazia sa vedem o biserica plina doar cu icoane mari brodate in cruciulita,chiar si steagurile erau brodate pe pinza alba. Nu degeaba Blaga spunea "vesnicia s-a nascut la sat", tot ce a mai ramas sfint este acolo.rnMereu vom ramine recunoscatori organizatorilor de pelerinaje si cu adinca plecaciune si respect fata de D. Anatol si Diana care ne-au organizat si insotit in acest pelerinaj de neuitat cu impresii si dorinte de a le repeta, multumim din tot sufletul par. si directorului Sergiu Aga si cu mare respect si urari de sanatate par. de la toate manastirile si bisericile, unde am avut marele noroc sa le vizitam.rnDragii nostri!Oameni de buna credinta ortodoxa mergeti in pelerinaje si va veti convinge de toate frumusetile si tihna acestor meleaguri sfinte.Nu veti regreta, va asigur de asta. Veti zice si voi ca si mine ca doriti sa reveniti cu prima ocazie!rn Dumnezeu sa va binecuvinteze! cu Doamne ajuta!

Tudor | 31 Mai 2011, 23:24

Pelerinajul organizat pe perioada 27.05.2011 - 30.05.2011 a fost unul cu totul deosebit si plin de emotii. Perioada sfârșitului de mai am petrecut-o în Moldova și Ardeal la unele din cele mai cunoscute mănăstiri dintre care Sihăstria, Petru Vodă, Sihla, Pângărați, Secu...Am vizitat Lacul Roșu, Munții Bicazului. La mănăstirea Sihăstria am intrat și la chilia lui Ilie Cleopa, marele duhovnic și propovăduitor cât și cea a ieroschimonahului Paisie Olaru. Shitul Sfânta Teodora de la Sihla ne-a uimit cu peisajul pitoresc iar peștera Sfintei Teodora ne-a lăsat în suflet acel sentiment de rîvnă și dragoste pe care a avut-o nevoitoarea față de Bunul Dumnezeu. Cheile Bicazului ne-au învăluit cu grandoarea și măreția munților. Mănăstirea Petru Vodă adăpostește pe starețul Iustin Pârvu, binecunoscutul duhovnic. La mănăstirea Secu ne-am închinat la moaștele Sfântului Varlaam și a milostivului părinte Vichentie Mălău și a ucenicului său Antim Găină.rnAm participat și la o slujbă arhierească la mănăstirea Durău oficiată de mitropolit și un sobor de preoți.rnPelerinajul s-a dovedit a fi unul de folos sufletului întru cunoașterea locurilor sfinte din România și a oamenilor cu credință ce locuiesc pe acest colț de rai.

tatiana Colesnic | 20 Mai 2011, 16:24

Am ramas foarte impresionata de lokurile pitoresti de la Maramures, a fost o adevarata descoperire pt mine , lokuri de vis , meleaguri crestine cu oameni cu traditii. Manastirele sunt foarte frumoase din lemn , plus am ramas foarte tare impresionata de manastirea Rohia se afla la o inaltime mare, ceia ce ma facut sa simt si teama plus satisfactie ca am ajuns intr un final in topul manastirei. Vizitati se merite !!!

Liuba | 20 Mai 2011, 10:36

A fost primul meu pelerinaj, a fost foarte frumos. O să merg numaidecât la toamnă din nou. Aş vrea să merg în Grecia, Ieurasalim şi Ucraina.

Victor T. | 20 Mai 2011, 10:32

Mi-a plăcut în Maramureş. Aş vrea să mai văd Rohia. Acolo sunt multe de văzut. Şi iconostasul de la mănăstirea Nicula e unic. În urma acestui pelerinaj am rămas cu impresii foarte frumoase despre natura din Maramureş. Am venit acasă cu dorinţa de a mai pleca şi în alte pelerinaje. Pelerinajul în Maramureş a fost o binecuvântare pentru suflet.

Gheorghica Larisa | 13 Martie 2011, 17:42

Pe 9-10 martie 2011 am efectuat un pelerinaj la manastirile: Butuceni, Saharna, Ţîpova, Churchi si Hîncu cu un grup format din 42 de copii şi 14 maturi. Am avut două zile extraordinar de interesante. Am aflat multe lucruri din istoria neamului, ne-am cunoscut cu cele mai frumoase manastiri din Moldova. Multumim frumos Centrului de Pelerinaj "EMAUS" şi în deosebi preotului Sergiu Aga pentu organizarea pelerinajului.

Victor | 13 Martie 2011, 17:40

Oferta e super. Eu am fost cu acest prilej pe data de 9-10 martie 2011 si am vizitat 5 manastiri: Butuceni, Ţipova, Saharna, Curchi şi Hîncu. Şi un ghid cu cunoştinţe mari în acest domeniu a fost cu noi.

Diana | 03 Martie 2011, 19:21

Anul trecut am fost in Dobrogea. Nicăieri nu m-am simţit mai bine sufleteşte şi trupeşte ca acolo. Peştera Sf.Apostol Andrei e un loc unde fiecare român ar trebui să ajungă. Doamnele care au mers cu noi şi-au rezolvat unele probleme de sănătate. Iar mănăstirea Vladimireşti e o binecuvântare pentru oricine.

Introduceti corect codul de verificare!

Adaugă impresie

Sus

Numele/Prenumele:
E-mail:	Email-ul nu va fi afişat public
Comentariu:
Verificare: