PROIECTUL PENTRU DEMINAREA PĂMÂNTULUI ȘI A SCHITULUI ROMÂNESC DE LA IORDAN

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Drept măritori creștini,

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu și prin mijlocirea Sf. Cuv. Ioan Iacob Românul vă aducem la cunoștință vești bune despre situația Schitului Românesc de la Iordan, unde urmează să înceapă în curând derularea operațiunilor de deminare a terenului și clădirilor situate pe malul râului Iordan la vechiul loc al Botezului lui Iisus.

Istoria acestui așezământ românesc de la Sfintele Locuri începe în anul 1931 o dată cu hotărârea Guvernului Palestinian de a împărţi în parcele de câte 10 dumane (10.000 mp) terenul de pe malul drept al râului Iordan, în regiunea denumită Qaser al-Yahud aproape de vărsarea Iordanului în Marea Moartă, pentru a le oferi comunităţilor religioase, cu obligația ca în cel mult doi ani, să construiască acolo o mănăstire sau un aşezământ religios.

Patriarhia Română prin delegatul său Ieromonahul Gherasim Luca, ajutat de Consulul României în Palestina Dl Marcu Beza, a reușit să întocmească formalitățile necesare, iar pe data de 3 ianuarie 1933 a fost încheiat Actul de dobândire a terenului de 10 000 mp.

Cu binecuvântarea Patriarhului Miron al României, ceremonia de punere a pietrei de temelie la biserica românească de pe malul râului Iordan a avut loc în ziua de 25 aprilie 1935, slujba fiind oficiată de Episcopul Lucian al Romanului în prezența Consulului României în Palestina și a mulțime de pelerinii români adunați pe valea Iordanului .
Lucrările de construcție au început imediat, fiind executate de firma arhitectului Andoni Baramki după planul arhitectului Patriarhiei Române, Dumitru Ionescu-Berechet, contra sumei de 1200 lire palestiniene, potrivit devizului. La sfârşitul anului 1935 biserica a fost gata, în anul următor fiind realizată şi catapeteasma de către sculptorul român Anghel Dima, iar icoanele au fost pictate de Dimitrie Belizarie. Mai rămăsese de executat pictura şi de confecţionat mobilierul. Abia în 1966 se încheie contractul cu pictorul Gh. Vânătoru, care începe lucrările în 1968, terminându-le în luna august a aceluiaşi an.

Astfel, biserica Schitului românesc de la Iordan a fost ridicată, pictată şi înzestrată cu toate cele de trebuinţă, în jurul ei se aflându-se şi câteva chilii, ridicate de-a lungul timpului de vieţuitorii schitului, o grădină de legume şi o plantaţie de pomi fructiferi.
Aici a slujit în perioada 1947-1952, Cuviosul Ioan Iacob, călugăr român venit în Țara Sfântă în anul 1936 de la Mănăstirea Neamț din România și care a primit aici ascultarea de egumen și slujitor la Schitul Românesc de la Iordan.

În iunie 1967 a izbucnit conflictul armat dintre Israel şi alianţa formată din statele arabe Egipt, Iordania şi Siria; zona de la Iordan a fost grav afectată de bombardament, biserica Schitului Românesc și clădirea ce adăpostea chiliile viețuitorilor au fost deteriorate devenind nelocuibile.

Ieroschimonahul Juvenalie Străinu a fost singurul călugăr care rămăsese în pustia Iordanului, dar fiind bătrân şi bolnav, a solicitat ajutor din țară, și a primit pe ieromonahul Damian Stogu.

În 1970, părintele Damian Stogu, fiind surprins la Iordan în mijlocul unui schimb de focuri între cele două tabere rivale, a fost împuşcat. După acest tragic moment, accesul persoanelor în zonă a fost interzis, autoritățile israeliene au minat terenul plantând în jur de 3800 de mine, au trasat un gard de demarcație și totul s-a pustiit.
Situaţia schitului nostru de la Iordan este tristă până astăzi. „Valea mănăstirilor”, cum era numită zona, a fost declarată zonă militară închisă pe o distanţă de 5 km de la râu spre interiorul ţării. Doar pe un culoar de acces restrâns, sub pază militară, este îngăduit accesul pelerinilor până la albia râului.

În anul 2015, cele opt Biserici care dețin teren la râul Iordan în zona Qaser al-Yahud și au avut acolo imobile: Armenii, Copții, Etiopienii, Franciscanii, Sirienii, Patriarhia Greacă-Ortodoxă a Ierusalimului; Patriarhia Rusă și Patriarhia Română, au format un Comitet de inițiativă pentru găsirea soluției de deminare și deschidere a zonei.

A fost identificată și aleasă o firmă specializată în operațiunile umanitare de deminare în fostele zone de război, Firma americano-britanică HALO TRUST, care a întocmit deja un proiect de deminare a zonei, aria totală de pământ minat întinzându-se pe 55 ha, iar proiectul este prevăzut a se desfășura pe o perioadă de doi ani de zile: 2017-2019, costurile necesare se ridică la suma de 4. 000. 000 USD (patru milioane $). Fiecare dintre Bisericile implicate în proiect trebuie să participe cu câte o parte, astfel Patriarhiei Române îi revine o sumă în cuantum de 500 000 USD (cinci sute de mii $). Împărțit la numărul de mine plantat pe întreaga suprafață, costul operațiunilor de scoatere a unei singure mine se ridică pentru noi românii la valoarea de 130 $.

În momentul de față a fost demarată campania de adunare de fonduri pentru proiectul de deminare de la Iordan și Vă rugăm respectuos să faceți cunoscut acest proiect tuturor celor care iubesc Țara Sfântă și vor să participe sprijinind financiar.

Donaţiile în bani se pot face în următoarele conturi bancare:

PATRIARHIA ROMANA – AȘEZĂMÂNTUL ROMÂNESC DE LA IORDAN

BANCA COMERCIALA ROMANA – Sucursala Unirii, Bucuresti

CONTURI:

IBAN: RO65 RNCB 0082 0048 9503 0028 ROL (lei)

RO38 RNCB 0082 0048 9503 0029 EUR (euro)

RO11 RNCB 0082 0048 9503 0030 USD (dolari americani)

COD SWIFT: RNCBROBU (necesar pentru tranzacțiile din străinătate)

Cu doriri de bine și rugăciuni de la Sfântul și de Viață purtătorul Mormânt al Mântuitorului Nostru Iisus Hristos,

Arhim. TEOFIL ANASTASOAIEI

www.jerusalem.ro

Sus