Pe 30 Ianuarie facem pomenirea zilei în care a fost descoperită Icoana Maicii Domnului din Tinos.

 

La doar patru ore distanţă cu feribotul de Atena către sud-est, în Arhipeleagul Cicladelor, micuţa insula Tinos pare să fie secretul grecilor cel mai bine păstrat de lume. Cu doar 197 km pătraţi şi 9.700 locuitori, insula numără peste 600 de biserici, capele şi mănăstiri – altfel spus, cam 50 locuitori şi 3 capele la fiecare kilometru pătrat, multe dintre acestea fiind în proprietate particulară.

 

Populate cu mii de ani înainte de Hristos, celebre pentru artele frumoase, meșteșugurile şi comerţul dezvoltat aici, Insulele Ciclade reprezintă pentru mulţi însăşi esenţa Greciei, deşi din cele 54 de insule doar 24 sunt acum locuite. Insula Tinos este a treia ca dimensiune, absolut adorabilă ca peisaj: coline domoale înverzite, terasate cu piatră, peste care sunt risipite în toate direcţiile căsuţe albe, columbare vechi de sute de ani artistic decorate în piatră, vreo câteva zeci de mori de vânt, ruine de fortificaţii veneţiene, toate de-a lungul unor drumuri de piatră care şerpuiesc total necontrolat în teren.

 

Însă nu toate acestea fac din liniştitul şi arhaicul Tinos, cea mai vizitată – în mod paradoxal – insulă grecească, ci icoana Maicii Domnului Panaghia Evanghelistria, pentru adăpostirea căreia în anul 1830 a fost construită actuala Biserica a Buneivestiri, insula devenind în prezent primul loc de pelerinaj al Greciei şi poate cel mai notabil şi încă activ centru de pelerinaj din estul bazinului mediteranean. Numai că 90% dintre pelerini sunt greci, în afara ţării “fenomenul” Tinos rămânând aproape necunoscut.

 

În mănăstirea Moni Kehrovouniou situată la 15 km nord de portul Tinos, mănăstire din secolul 12 aflată şi acum sub jurisdicţia Patriarhiei din Constantinopol, începând din anul 1822 Maica Pelaghia a avut un vis căruia nu i-a dat crezare până când acesta nu s-a repetat de trei ori. În vis i s-a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cerându-i să meargă în oraş şi să solicite autorităţilor să înceapă să caute o icoană a sa, aflată în pământ de foarte multă vreme, într-un câmp necultivat exact descris; în plus, Măicuţa Domnului cerea să fie ridicată în acel loc o biserică închinată ei. Înţelegând că este purtătoarea unui mesaj divin, Maica Pelaghia a mers la arhiepiscopul insulei. Episcopul şi-a amintit că şi un bătrân i-a povestit o viziune asemănătoare, aşa încât, crezând, a pus să se tragă clopotele pentru a aduna locuitorii insulei, cărora le-a povestit în cuvinte pline de căldură dorinţa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Credincioşii locuitori ai insulei au început căutările imediat, în septembrie 1822, iar primele descoperiri au fost ruinele unui templu şi ale unui teatru antic, plăci de marmură purtând diverse inscripții, obiecte de cult religios… După cum s-a dovedit ulterior, templul antic fusese transformat de către primii creştini din insulă într-o biserică închinată Fecioarei Maria şi Sfântului Ioan Botezătorul, iar această biserică a fost distrusă în secolul al X-lea într-un incendiu provocat de piraţii sarazini / mahomedani. Încet-încet entuziasmul s-a micşorat iar săpăturile au fost treptat abandonate; în acelaşi timp însă o boală molipsitoare a afectat grav populaţia insulei, numărul crescând de morţi determinând locuitorii să ceară protecţia Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Arhipeiscopul a cerut din nou tuturor locuitorilor să reia căutarea icoanei, de data aceasta lucrările desfăşurându-se sistematic; prin rotaţie toate satele de pe insulă au trimis oameni pe şantier, ceea ce a făcut ca ritmul să devină foarte accelerat. După o lună, au decis ca în paralel cu căutarea icoanei să înceapă construirea sfintei biserici, piatra de temelie fiind pusă pe data de 1 Ianuarie 1823, pentru ca pe 30 Ianuarie, chiar de sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi (au lucrat şi atunci, conform promisiunii), să fie descoperită icoana exact pe locul pe care construiau biserica, locul indicat de maica Pelaghia. Cărând pământul de la fundaţie, un lucrător a găsit o bucată de lemn pe care era pictat Sfântul Arhanghel Gavriil oferind un crin şi imediat au descoperit şi cea de-a doua parte a icoanei, reprezentând-o pe Sfânta Fecioară Maria, în genunchi, acceptând mesajul divin al Întrupării Domnului.

 

 

Icoana de lemn a Buneivestiri din Insula Tinos, care iniţial s-a aflat spre închinare în biserica distrusă de foc în secolul al X-lea, a scăpat în mod miraculos din incendiu şi a fost îngropată în pământ, stând în umezeală timp de 850 de ani, până în anul 1823, şi este o minune faptul că ea a fost găsită aproape întreagă, cu pictura neafectată esenţial. Preasfânta Născătoare de Dumenzeu este înfăţişată într-o cameră, îngenunchiată, cu capul plecat, în timp ce se ruga, în cartea deschisă de pe măsuţă fiind înscrise cuvintele pronunţate de ea după anunţul îngerului: “Iată roaba Domnului, fie mie acum după cuvântul tău!”. În ceea ce priveşte stilul picturii, icoana nu aparţine epocii bizantine ci urcă spre primii ani ai creştinismului, fiind acceptată unanim concluzia că Icoana Maicii Domnului din Tinos este opera Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca, fiind una dintre cele trei icoane pictate de acesta în timpul vieţii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu; uitându-se la ele, Maica Domnului a spus: “Harul Celui Născut de mine şi harul meu să fie cu sfintele icoane”. Astfel se explică atât minunata descoperire a icoanei, eradicarea epidemiei care omora câte o sută de locuitori ai insulei pe zi – în perioada în care se abandonase căutarea – cât şi numărul imens de minuni atestate de închinători, care au transformat acest loc în cel mai puternic loc de pelerinaj al ortodoxiei greceşti, dar nu numai, căci şi catolicii şi persoane de diferite credinţe şi naţionalităţi găsesc aici alinare; de exemplu bazinul de marmură în care se sfinţeşte apa la Bobotează, la intrarea în biserică, este donaţia unui demnitar mahomendan vindecat de o boală incurabilă. Izvorul aflat pe acelaşi teren, găsit secat, a început din nou să izvorască în ziua în care s-a sfinţit locul pentru biserică, atunci când arhiepiscopul a trimis un copil să aducă apa pentru slujbă; credincioşii îl consideră izvor sfânt, cu apă tămăduitoare.

 

Toată istoria pelerinajelor la Tinos, de la momentul viziunii Sfintei Pelaghia (1822) şi până astăzi este plină de miracole indiscutabile, care presupun prezenta şi acţiunea Domnului, în cazuri în care firea lucrurilor nu poate ajuta sau explica. Nenumăratele ofrande dovedesc din plin această lucrare de tămăduire trupească şi sufletească a rugătorilor către Maica Domnului, dar şi recunoştinţa şi mulţumirile pe care aceştia nu încetează să le manifeste. De altfel, icoana Buneivestiri din Tinos este acoperită integral cu diamante, safire şi perle, bijuterii de aur şi argint oferite de împăraţi, regi şi credincioşi şi doar dacă priveşti atent se poate observa chipul Maicii Domnului (în dreapta) şi chipul Arhanghelului Gavriil (în stânga). O copie a icoanei pictate se află însă expusă la intrare în biserică.

 

Cu ocazia hramurilor (30 Ianuarie – ziua descoperirii icoanei, 25 Martie – Bunavestire, 25 Iulie – aniversarea viziunii Sf. Cuv. Pelaghia, 15 August – Adormirea Maicii Domnului) fluxul pelerinilor este neîntrerupt şi mulţi dintre ei străbat în genunchi cei 800 metri de la ţărmul mării până la biserică, implorând ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Multe minuni au loc loc noaptea, în timpul privegherilor. Şi în celelalte zile ale anului biserica este deschisă de dimineaţă – la ora 7.15 se oficiază Sfânta Liturghie – şi până la ora 17.30.

 

Pentru poporul grec descoperirea icoanei Buneivestiri din Tinos are o relevanţă aparte, căci încă din 1821 Grecia începuse să se organizeze pentru ieşirea de sub jugul otoman. Aşa încât, descoperirea după doi ani, în 1823, pe o insulă micuţă din Ciclade, a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost înţeleasă ca o aprobare divină a intenţiilor poporului grec ortodox de a-şi cuceri independența faţă de imperiul musulman. După eliberarea ţării, conducătorii revoluţiei greceşti au venit să aprindă o lumânare în faţa icoanei şi să mulţumească Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru sprijin. Biserica Panaghia Evanghelistria din Tinos este primul monument al statului grec modern, construit chiar în timpul războiului de independenţă, iar ziua naţională a Greciei a fost stabilită în mod intenţionat de Bunavestire, în 25 Martie.

 

Dimensiunea lucrării Maicii Domnului prin această icoană este dată şi de amploarea activităţilor naţionale, religioase, educative, filantropice, sociale pe care le susţine biserica din Tinos. Interesant este că fondatorii au definit-o ca insitut şi nu ca biserica parohială sau mănăstire, denumirea legală fiind “Sfântul Institut Panelenic Evanghelistria din Tinos”. Gestionând cu răspundere, ca administratori ai unei lucrări divine, darurile şi fondurile care îi vin neîncetat – multe dintre ele de la grecii stabiliţi în străinătate, cărora Maica Domnului le-a rezolvat problemele – institutul are drept scop susţinerea de activităţi diverse, care acoperă toate domeniile nevoii sociale şi naţionale. Administratorii sunt laici: un comitet de 5 membri, toţi cetăţeni din Tinos, numiţi de prefectul Arhipeleagului Cicaldelor. Demnitatea de comisar al sfintei instituţii este onorifică şi nu este salarizată. Institutul a susţinut material, de la înfiinţare şi până în prezent, statul în timpul revoluţiei ajutând pecuniar armata, construcţia Universităţii din Atena, schimbul de populaţie cu Turcia – repatrierea grecilor ca refugiaţi, iar în timpul razboilului din 1940 a pus la dispoziţia naţiunii absolute toate fondurile băneşti de care dispunea la acel moment, o sumă considerabilă. Ca centru religios prin excelenţă, Sfânta Instituţie face eforturi să întărească şi să protejeze ortodoxia prin subvenţionarea clerului, susţinerea activităţii misionare, acordarea de burse studenţilor străini care doresc să înveţe în instituţii de învăţământ ortodox din Grecia, dotarea bisericilor parohiale cu obiecte de cult şi fonduri, susţinerea materială în cazul catastrofelor naturale. A construit şcoli clericale şi de artă în Tinos şi subvenţionează anual întreaga reţea de învăţământ din insulă, acordă burse pentru elevi şi studenţi meritorii care îşi continuă studiile în străinătate. Activitatea filantropică este foarte dezvoltată şi, de asemenea, activitatea socială (cămin de bătrâni, orfelinat, școala filarmonică, susţinerea organizaţiilor turistice locale etc), a construit drumuri, clădiri de utilitate publică, lucrări de irigaţii şi portuare, electrificare etc. Institulul are sală de conferinţe, muzeu al artiştilor din Tinos, arhivă, pinacotecă, bibliotecă, muzeu arheologic.

 

E uimitor cum o mică insulă, având doar 0,15% din suprafaţa Greciei şi 0,09% din populaţia ei, a reuşit să susţină o naţiune în momente de mare cumpănă. În dar primesc de la Maica Domnului, asemenea – creştineşte – ştiu să dăruiască.

 

Maria Chirculescu

Miriam Turism

 

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/icoane-facatoare-minuni/icoana-maicii-domnului-tinos-147772.html

În ultima parte a vieții, părintele Nectarie Vitalis a slujit în Biserica „Sfântul Nectarie” din Kamariza Aticii, situată lângă orașul Lavrio. O ridicase în chip de mulțumire pentru sfântul taumaturg din insula Eghinei, care în anul 1980 îl vindecase de cancer, iar în 2014 îi redase viața. Din acel moment, până la adormirea sa întru Domnul, petrecută pe data de 8 februarie 2018, mii de credincioși i-au trecut pragul chiliei pentru a-i primi binecuvântarea și pentru a se întări în credință. Părintele Nectarie Vitalis era, pentru ei, mărturia palpabilă că în Hristos toate sunt cu putință. Minunea de la înmormântarea părintelui Vitalis a dovedit că sfinții, prietenii Domnului, transcend legile firii: așa cum o arată filmările video care au făcut înconjurul lumii, deși trecuseră 24 de ore de la moartea sa, mâna dreaptă a Cuviosului era moale, lipsită de obișnuita rigor mortis. Minunea dovedește și că, în fapt, pentru creștini nu există moarte. Citeşte mai mult ...

Icoana Ta, Preacurată, din insula Tinos este izvor de minuni pentru toți cei care aleargă către Tine cu credință, dăruind tuturor cele spre mântuire, ca să scoată din adâncurile inimii mărgăritarele laudelor de: Bucură-Te, Maica Domnului, zid de apărare al insulei Tinos! Citeşte mai mult ...

Dobri Dobrev, sfântul cerșetor din Bulgaria ne-a dat o lecție despre cum nu ai nevoie de mult ca să trăiești, despre bunătate și pioșenie. „Bunicul Dobri” a donat peste 40.000 de euro pentru orfelinate și mănăstiri, alegând să trăiască dintr-o pensie de 80 de euro. Citeşte mai mult ...

Sâmbătă, 10 Februarie 2018, în ziua de prăznuire a Sf. Mare Mucenic Haralambie, a fost săvârșit un parastas pentru sufletul adormitului Protosinghel Teofan Merlă, viețuitor al Mănăstirii Cetățuia din Iași, care a adormit întru Domnul în anul 2006. Citeşte mai mult ...

Ieri, 07 Februarie 2018, a fost săvârșită Sf. Liturghie în ziua în care s-au împlinit 100 de ani de la executarea Sfântului Mucenic Vladimir (Bogoiavlenskii), Mitropolit de Kiev și Galiția. Moaștele Sfântului au fost aduse din Peștera din depărtare în Catedrala Trapeză a Sf. Cuv. Antonie și Teodosie din Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina. Citeşte mai mult ...

Mormântul lui Zaharia este un măreţ monument funerar aşezat pe malul de răsărit al Văii Cedrilor, numită şi Valea lui Iosafat, la baza Muntelui Măslinilor, fiind aşezat cu faţa spre Ierusalim, lângă Mormântul lui Absalom şi Mormântul lui Bnei Hezir (spre sud). Acesta este construit în întregime din piatră, fiind tăiat în peretele de stânca din acel loc. Citeşte mai mult ...

Sinodul Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei s-a întrunit marţi la Reşedinţa Patriarhală sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. În cadrul şedinţei a fost aprobată propunerea ca Sfânta Cuv. Matrona din Moscova să fie introdusă în calendarul Bisericii Ortodoxe Române. Citeşte mai mult ...

Istoria acestui așezământ românesc de la Sfintele Locuri începe în anul 1931 o dată cu hotărârea Guvernului Palestinian de a împărţi în parcele de câte 10 dumane (10.000 mp) terenul de pe malul drept al râului Iordan, în regiunea denumită Qaser al-Yahud aproape de vărsarea Iordanului în Marea Moartă, pentru a le oferi comunităţilor religioase, cu obligația ca în cel mult doi ani, să construiască acolo o mănăstire sau un aşezământ religios. Citeşte mai mult ...

Ce poate fi mai odihnitor pentru suflet şi minte decât un pelerinaj la sfintele mănăstiri?!... Luaţi-vă o zi sau mai multe, de refugiu în atmosfera de pace şi sfinţenie de acolo, care aduce tihna mult râvnită în sufletele noastre. Sunteţi 2, 3, 4... doritori de pelerinaj? Doriţi să ajungeţi la o mănăstire anume sau aveţi un traseu pe care aţi fi încântaţi să-l parcurgeţi? Sunaţi-ne sau trimiteţi-ne un E-mail şi vom face tot ce ne stă în putinţă să vă împliniţi visul. Doamne ajută! Citeşte mai mult ...

Centrul de Pelerinaj "Emaus" din cadrul Mitropolia Basarabiei, redeschide un nou traseu spre Georgia Ortodoxa, o tara cu multe biserici vechi incepand cu sec. IV. Citeşte mai mult ...

Rezultate 1 - 10 din 21

» Toate înregistrările

Sus