Sâmbătă, 10 Februarie 2018, în ziua de prăznuire a Sf. Mare Mucenic Haralambie, a fost săvârșit un parastas pentru sufletul adormitului Protosinghel Teofan Merlă, viețuitor al Mănăstirii Cetățuia din Iași, care a adormit întru Domnul în anul 2006.

Parastasul a fost precedat de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în biserica Mănăstirii Cetățuia din Iași, de un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Protosinghelul Teofan Mandache, ucenic al Părintelui Teofan Merlă. La Sfânta Liturghie au participat un număr impresionant de credincioși din alte zone ale țării pentru a-i aduce un omagiu celui care le-a fost duhovnic, îndrumător și rugător către Domnul. 

În dimineaţa zilei de 11 februarie a anului 2006 a plecat din lumea aceasta, în împărăţia cea veşnică a Bunului Dumnezeu, părintele Teofan Merlă. Clopotele băteau rar, asemeni paşilor grei pe care îi avea bătrânul duhovnic de aproape 85 de ani, anunţând plecarea părintelui din această lume. La ora şase dimineaţa, unul dintre ucenici îi ducea candela care a stat aprinsă în chilie permanet, altul purta cele trei lumânări groase cu flacără albă, după cum i-a fost chipul, iar preoţii, după ce mai întâi l-au prohodit în chilie, l-au condus pe braţe, îmbrăcat în haine noi, în mijlocul bisericii, pentru întâlnirea cu Mântuitorul Iisus Hristos. Credincioşii care au venit să-şi ia rămas bun de la cel care le-a fost multora dintre ei duhovnic îşi povesteau unii altora cât de multă lumină a adus în vieţile lor bătrânul călugăr, cel care s-a rugat, cu inima smerită şi cu mintea înălţată la cer, vreme de mai bine de 50 de ani, pentru iertarea păcatelor semenilor care îi căutau ajutorul.

„Pe data de 14 februarie 2006, aproape de ora 10, după ce preoţii au slujit Sfânta Liturghie, i-au adus sicriul pe aleea din faţa casei, numită vechea stăreţie, unde părintele a avut chilia mulţi ani. A început slujba înmormântării, iar curtea mănăstirii era plină de oameni care se rugau într-o singură voce, o singură inimă şi o singură minte, ca sufletul părintelui lor drag să fie primit în sânul Părintelui Ceresc. Era foarte frig, dar nimeni nu clintea din loc. În mijlocul unei mănăstiri voievodale, monahi şi credincioşi îşi luau rămas bun de la bătrânul călugăr care le-a fost duhovnic, care l-a slujit pe Dumnezeu şi care şi-a slujit ţara cu demnitate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial“, povesteşte părintele Dosoftei Jitaru, vieţuitor şi muzeograf al Mănăstirii Cetăţuia. 

Foto credit: Arhid. Marin Osoianu

Sursa: www.doxologia.ro

Sus